Veverițele, aşa cum ni le imaginam noi în idilica imagine Disney a drăgălașilor Chip și Dale care ronțăie nuci și alune se pare că nu mai există, asta pentru că acum intră efectiv în rândurile "carnivorelor". Sau, mai degrabă, a omnivorelor oportuniste.
Acestea continuă să se hrănească cu semințe, cereale și legume, dar sunt gata să își schimbe meniul dacă este necesar. Un studiu realizat de Universitatea din Wisconsin și Universitatea din California, publicat recent în Journal of Ethology şi preluat de presa italiană, explică modul în care aceste mici animale au ajuns să mănânce rozătoare, pe care le vânează chiar ele. Acestea sunt mici mamifere din familia cricetidelor, ușor de prins, dar literatura științifică raportează și cazuri de alte animale mici.
Cercetarea a luat în considerare Bay Area, în apropierea orașului San Francisco, unde cercetătorii din cele două universități au documentat obiceiurile alimentare ale veveriței terestre din California (Otospermophilus beecheyi), care face dintr-o specie granivoră așa cum a fost cunoscută până în prezent, adică își bazează hrănirea zilnică pe seminte, cereale si fructe uscate.
Însă acum se confirmă că este omnivoră oportunistă, adică poate consuma şi carne dacă este necesar. Dar nu se limitează la a se hrăni cu cadavrele animalelor găsite deja moarte sau pe moarte: un videoclip publicat odată cu cercetarea arată cum veverițele, dacă au ocazia, se năpustesc asupra prăzii lor pentru a o ucide și apoi o mănâncă, poate după ce au târât-o în bârlogul lor sau, în orice caz, într-un loc liniștit. Imaginile culese de cercetători sunt prima dovadă vizuală a ceea ce fusese deja ipotetizat în trecut pe baza resturilor alimentare găsite în stomacul unor exemplare.
Noile detalii, bazate pe observațiile efectuate în 2024, fac parte dintr-un studiu pe termen lung care se desfășoară de 12 ani. Anul acesta, activitățile de vânătoare din cadrul Parcului Regional Briones din regiunea Contra Costa au fost documentate pentru prima dată cu fotografii și videoclipuri. Dintr-un total de 74 de interacțiuni observate între iunie și iulie la veverițele de pământ, vânătoarea a vizat specii de rozătoare în 47% din cazuri.
"Nu ne-am așteptat niciodată să vedem aceste comportamente la veverițe, unele dintre animalele cele mai familiare oamenilor", a spus Jennifer E. Smith, prima autoare a studiului și profesoară de biologie la UW-Eau Claire, unde ea conduce proiectul pe veverițe de pământ cu Sonja Wild de la UC Davis, "confruntându-ne cu dovezile că mai avem multe de descoperit despre această specie și despre istoria naturală a lumii din jurul nostru".
Vânătoarea a atins apogeul în primele două săptămâni ale lunii iulie, coincizând cu apariția unui număr mare de rozătoare. Pe scurt, oportunitatea și abundența au influențat această înclinație prădătoare a veverițelor care au fost filmate în actul imobilizării și apoi uciderii micilor animale. O operație care nu este întotdeauna simplă pentru ele, asta în condiţiile în care cercetătorii au constatat că moartea prăzii în mai multe cazuri survine numai după încercări repetate de a mușca jugulara sau în urma numeroaselor scuturări ale corpului victimei.
Pentru cercetători, flexibilitatea alimentară "este un indiciu al capacității veverițelor de pământ de a-și adapta obiceiurile în funcție de disponibilitatea hranei, adică le-ar putea permite să continue să persiste în medii care se schimbă rapid din cauza prezenței omului". O capacitate de adaptare pe care lumea științifică a observat-o deja la alte specii clasificate ca oportuniste, precum ratonii, coioții, hienele pătate și chiar şi oamenii. Omenirea și-a modificat întotdeauna strategiile de vânătoare în raport cu contextul de mediu. Veverițele, încă pe subiectul adaptării, nu se limitează la rozătoare, după ce au existat deja studii privind capturarea peștilor prinși în capcană sau capturarea altor rozătoare sau păsări mici sau a insectelor și a reptilelor mici.