Ce este depresia?
Toată lumea o simte la un moment dat. Ruperea unei relații sau o notă proastă poate duce la o stare de spirit scăzută. Uneori, tristețea apare fără un motiv aparent. Există vreo diferență între aceste stări de spirit în schimbare și ceea ce se numește depresie?
Oricine a experimentat un episod de depresie ar răspunde probabil că da. Depresia, comparativ cu nefericirea obișnuită, se caracterizează prin sentimente mai lungi și mai profunde de descurajare și prezența anumitor simptome caracteristice.
Această distincție este importantă, deoarece în cazurile severe, depresia poate pune viața în pericol, cu sinuciderea ca rezultat posibil. Depresia este frecvent ignorată sau netratată; afecțiunea îi împiedică adesea pe oameni să ia măsuri pentru a se ajuta singuri.
Semne de depresie
- Pierderea plăcerii în aproape toate activitățile
- Senzații de oboseală sau lipsă de energie
- plâns frecvent
- Dificultate de concentrare sau probleme cu memoria
- O schimbare a modelului de somn, fie cu somn prea mult, fie prea puțin; persoana se poate trezi noaptea sau dimineața devreme și să nu se simtă odihnită a doua zi
- O creștere sau scădere a apetitului, cu o modificare corespunzătoare a greutății
- Scăderea semnificativă a interesului pentru sex
- Sentimente de inutilitate și autoînvinovățire sau sentimente exagerate de vinovăție
- Idei și griji nerealiste
- Deznădejde cu privire la viitor
- Gânduri de sinucidere
Ce cauzează depresia?
Există tot mai multe dovezi că depresia este parțial o boală cu o bază biologică. Este mai frecventă la persoanele cu rude apropiate care au fost depresive. Cercetările privind fiziologia sistemului nervos sugerează că nivelul de activitate al neurotransmițătorilor, cum ar fi norepinefrina și serotonina, se modifică în depresia de lungă durată.
Medicamentele antidepresive funcționează prin corectarea unui ”dezechilibru chimic” de acest fel. Un tip de dezechilibru este asociat cu tulburarea bipolară (sau depresie maniacală), caracterizată prin schimbări dramatice ale dispoziției de la depresie la iritabilitate sau euforie și alte simptome.
O serie de boli fizice pot duce, de asemenea, la depresie: o examinare de către un medic clinician poate fi utilă pentru a exclude cauzele medicale ale simptomelor depresive.
În timp ce depresia pare să aibă componente biologice, este cert că factorii psihologici și sociali joacă, de asemenea, un rol vital. Pierderea unei persoane dragi sau o dezamăgire poate declanșa o depresie.
Pierderile din trecut, poate nu pe deplin recunoscute, fac adesea pe cineva mai vulnerabil la depresie. Din motive complexe, unii indivizi se trezesc prinși în moduri negative de gândire, care pot contribui la depresie. Alte componente de mediu sunt lipsa sprijinului social și absența căilor de împlinire.
Ce tratamente sunt disponibile?
Prietenii și familia pot oferi tot sprijinul necesar în cazurile ușoare de depresie. A avea pe cineva care este dispus să asculte și să pună întrebări, căruia să îi pese, poate face toată diferența. Cu toate acestea, chiar și cei mai grijulii și implicați prieteni sau membri ai familiei pot să nu fie de ajuns atunci când depresia este mai severă. În astfel de cazuri, este important ajutorul profesional.
Profesioniștii din domeniul sănătății mintale care pot fi consultați includ psihiatri, psihologi clinici și terapeuți. Unii pot solicita mai întâi ajutor de la un medic generalist sau un consilier religios. Fiecare tip de profesionist are propria sa perspectivă și expertiză, iar practicienii de toate tipurile au experiență în tratarea depresiei.
Important este ca persoana să caute ajutor profesional atunci când simptomele sunt severe și/sau de lungă durată. De fapt, este înțelept să caute ajutor chiar și atunci când simptomele nu sunt severe, pentru a preveni agravarea depresiei.
Unele depresii moderate și cele mai severe răspund la medicamentele antidepresive. Acestea sunt prescrise de un medic, în general un psihiatru, după o evaluare amănunțită.
Un efect pozitiv se simte de obicei în câteva săptămâni. Unele tipuri de tulburări de dispoziție necesită medicamente specifice; de exemplu, persoanele cu tulburare bipolară se descurcă bine cu litiu.
Luarea medicamentelor nu exclude alte forme de tratament. Psihoterapia individuală, singură sau în combinație cu medicina, este adesea benefică. Psihoterapia orientată spre insight își propune să crească percepția și conștientizarea conflictelor inconștiente, impulsurilor și problemelor, în speranța că o înțelegere sporită va duce la mai multă libertate de a face față problemelor și la un sentiment mai bun de sine.
Alte terapii adoptă o abordare cognitivă și/sau comportamentală și încearcă să schimbe moduri inutile de gândire sau să abordeze izolarea, ajutând persoana să-și dezvolte abilitățile interpersonale.
Terapia de grup s-a dovedit a fi eficientă în abordarea simptomelor depresive și în creșterea perspectivei despre sine și relațiile cu ceilalți.
Terapeuții pot ajuta indivizii să facă schimbări în situații dificile de viață. Cu permisiunea persoanei, acestea pot stabili întâlniri cu prietenii sau părinții pentru a explora modalități de rezolvare a unei crize.
Persoanele deprimate care prezintă un risc ridicat de a se sinucide ar putea fi nevoite să se interneze temporar într-un spital. Deși aceasta poate părea o măsură drastică, poate fi salvatoare și poate permite persoanei să obțină tratamentul și sprijinul de care are nevoie.
Sinuciderea
Sinuciderea este a doua cauză de deces la tineri. O cauză majoră a sinuciderii este depresia. Oamenii care se simt sinucigași sunt copleșiți de emoții dureroase și văd moartea ca singura cale de ieșire, pierzând din vedere faptul că sinuciderea este o „soluție” permanentă pentru o stare temporară – majoritatea oamenilor care încearcă să se sinucidă, dar trăiesc mai târziu, spun că sunt bucuroși că nu au murit.
Majoritatea oamenilor care se sinucid ar fi putut fi ajutați. O persoană care se gândește să se sinucidă se destăinuie adesea unui prieten, care poate fi capabil să-l convingă să caute tratament. Când riscul este mare, prietenii și rudele îngrijorate ar trebui să caute îndrumare profesională.
Gândurile de sinucidere pot fi trecătoare sau mai frecvente, pasive (de exemplu, ”Ce ar fi dacă aș fi mort?”) sau active (de exemplu, gândirea la modalități de a se sinucide, realizarea unui plan).
Pregătirile pentru moarte, cum ar fi testamentul sau achiziționarea unei arme, sunt un motiv de mare îngrijorare. O creștere bruscă a spiritului la o persoană deprimată poate fi un semn de avertizare că plănuiește să se sinucidă. Orice nivel de gândire suicidară ar trebui luat în serios.
Cum îți poți da seama dacă o persoană se gândește la sinucidere?
Deși sinuciderea este adesea greu de prezis, există câteva semne de avertizare:
- Persoana este deprimată sau are tulburări mentale
- Vorbește direct sau indirect despre dorința de a muri sau ”a nu fi prin preajmă”
- Creșterea izolării sociale
- Schimbări semnificative ale aspectului și igienei
- Dăruirea bunurilor de valoare; alte pregătiri pentru moarte
- O schimbare bruscă de dispoziție
Deși nu oricine poate deveni sinucigaș, există anumiți factori de risc care fac ca sinuciderea să fie mai probabilă:
- Tentative anterioare de sinucidere
- A avea un membru al familiei sau un prieten care s-a sinucis recent; sinucideri multiple în comunitate
- Alte pierderi recente, semnificative, cum ar fi pierderea unei relații sau a unui loc de muncă
- Credințele culturale și religioase care susțin sinuciderea (de exemplu, convingerea că sinuciderea este o soluție nobilă a unei dileme personale)
- Abuzul de alcool și droguri (deoarece poate reduce inhibițiile și crește impulsivitatea)
- Sentimente de deznădejde
- Accesul la mijloace de sinucidere (de exemplu, o armă, o cantitate de pastile)
- Nedorința de a căuta ajutor și/sau bariere în calea accesului la tratament de sănătate mintală
Concepții greșite despre sinucidere
„Oamenii care vorbesc despre asta nu o vor face”.
Amenințările cu sinucidere trebuie întotdeauna luate în serios. Adevărul este că puțini indivizi sunt hotărâți în decizia lor de a se sinucide; mulți cer ajutor chiar dacă se gândesc la sinucidere.
„Oamenii care doresc cu adevărat să se sinucidă nupot fi ajutați.”
Din fericire, nu este cazul. Impulsurile suicidare pot fi intense, dar de scurtă durată.
„Sinuciderea este o decizie pur personală”.
Acest argument este uneori folosit pentru a justifica o atitudine „de „hands-off”. Este o concepție greșită, deoarece sinuciderea nu afectează doar persoana care moare; îi afectează și pe alții.
„A întreba despre sinucidere poate pune ideea în mintea cuiva.”
Cercetările demonstrează că a întreba pe cineva despre sinucidere nu va „pune ideea în capul altcuiva”. De fapt, mulți oameni care au gânduri sinucigașe se simt adesea ușurați când cineva îi întreabă despre asta.
Indivizii sinucigași sunt angajați într-o luptă privată cu gânduri de moarte. A vorbi despre posibilitatea de sinucidere poate atenua singurătatea luptei și poate fi un prim pas în obținerea ajutorului.
Cum pot ajuta o persoană deprimată?
Ajută să asculți într-un mod care să arate că îți pasă și că empatizezi. Aceasta nu înseamnă a intra în disperarea persoanei; este potrivită o atitudine de optimism atent. Cu toate acestea, evitați să minimizați durerea persoanei sau să faceți comentarii precum „Totul este în regulă” sau „Viața ta este bună – nu ai niciun motiv să te sinucizi!”
Încercați să spuneți ceva de genul „Văd cât de deznădăjduit te simți, dar cred că lucrurile se pot îmbunătăți” sau „Te aud; vreau să ajut”.
Sfaturile ar trebui să fie simple și practice; de exemplu, „Hai să ne plimbăm și să vorbim mai mult” sau „Sunt aici pentru tine, dar ai nevoie de mai mult sfat profesionist; hai să căutăm împreună pe cineva specializat”.
Schimbarea poate fi lentă. Încercarea de a ajuta pe cineva care este deprimat și nu răspunde la încercările tale poate fi frustrant și poate provoca anxietate. Este important să ai grijă de tine și să primești și sprijin.
Dacă nu ai grijă de tine, s-ar putea să te epuizezi, să te simți supărat sau să renunți la persoana respectivă. Este o idee bună să căutați ajutor și sprijin cu mult înainte de a ajunge la acest punct.
Dacă o persoană exprimă că are gânduri sinucigașe sau dacă observați semne de posibilă suicidalitate, este important să o luați în serios. Uneori, o persoană sinucigașă vă poate cere să păstrați situația lor secretă.
Poate fi tentant să promiți că vei păstra acest secret și/sau să-ți asumi singur povara de a le susține pe toate; totuși, acestea nu sunt idei bune. Luați în considerare posibilele consecințe ale eșecului în obținerea ajutorului profesional al persoanei respective.
Este un semn de grijă să obții ajutor pentru cineva care riscă să se sinucidă, chiar dacă acesta se supără pe tine.