Regatul Unit a anunțat că renunță la suveranitatea unui grup îndepărtat de insule Oceanul Indian. Acestea erau însă importante din punct de vedere strategic, scrie BBC.
Acordul - la care s-a ajuns după ani de negocieri -prevede ca Marea Britanie să predea Insulele Chagos către Mauritius într-o mișcare istorică.
Acesta include atolul tropical Diego Garcia, folosit de guvernul SUA ca bază militară pentru navele sale marine și avioanele bombardiere cu rază lungă de acțiune.
Anunțul, făcut într-o declarație comună a prim-miniștrilor britanic și maurițian joi, pune capăt deceniilor de negocieri adesea întrerupte dintre cele două țări asupra insulelor.
Baza SUA-Marea Britanie va rămâne pe Diego Garcia – un factor cheie care permite acordului să continue într-un moment al rivalităților geopolitice crescânde în regiune între țările occidentale, India și China.
„În conformitate cu termenii acestui tratat, Regatul Unit va fi de acord că Mauritius este suveran asupra Arhipelagul Chagos, inclusiv asupra Diego Garcia”, se spune în declarația premierului britanic Keir Starmer și a premierului Mauritius Pravind Jugnauthread.
„În același timp, ambele țări sunt angajate în necesitatea... de a asigura funcționarea pe termen lung, sigură și eficientă a bazei existente de pe Diego Garcia, care joacă un rol vital în securitatea regională și globală”.
ce
Tratatul va „aborda greșelile din trecut și va demonstra angajamentul ambelor părți de a sprijini bunăstarea locuitorilor”, se arată în declarație.
Mauritius va putea acum să introducă un program de relocare pe Insulele Chagos - cu excepția insulei care este bază militară.
Guvernul din Mauritius a susținut de mult timp că a fost forțat ilegal să cedeze Insulele Chagos în schimbul propriei sale independențe față de Regatul Unit în 1968.
La acea vreme, guvernul britanic negociase deja un acord secret cu SUA, acceptând să închirieze cel mai mare atol, Diego Garcia, pentru a fi folosit ca bază militară.
Mai târziu, Marea Britanie și-a cerut scuze pentru îndepărtarea cu forța a peste 1.000 de locuitori din întreg arhipelagul și a promis că îl va înapoia atunci când nu va mai fi necesar în scopuri strategice.
Dar până de curând, Marea Britanie a insistat că Mauritius în sine nu avea nicio pretenție legitimă asupra insulelor.
Timp de decenii, micuța națiune insulară Mauritius s-a luptat să câștige orice sprijin internațional în această problemă.
O mână de locuitori ai insulei Chagos, care fuseseră forțați să-și abandoneze casele la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 70, au dus în mod repetat guvernul britanic în justiție .
Dar abia recent opinia internațională a început să se schimbe.
Pentru început, națiunile africane au început să vorbească despre această problemă acuzând Marea Britanie că rămâne o putere colonială.
Apoi, Brexitul a lăsat multe națiuni europene reticente în a continua să susțină poziția Regatului Unit în forurile internaționale.
Și Mauritius a început să ducă o campanie din ce în ce mai sofisticată – la ONU, în instanțe și în mass-media – chiar instalează un steag pe arhipelag fără autorizația britanică.
Negocierile care au dus la acordul de joi au început cu ani înainte ca Sir Keir Starmer să devină prim-ministru.
Oamenii îndepărtați de britanici de pe insule vor să se întoarcă
Unii sunt hotărâți să se întoarcă să locuiască pe insulele izolate, unii sunt mai concentrați pe drepturile și statutul lor în Marea Britanie, în timp ce alții susțin că statutul arhipelagului Chagos nu ar trebui să fie rezolvat de străini.
La o jumătate de secol sau mai mult după ce Marea Britanie a renunțat la controlul asupra aproape întregului său imperiu global vast, a fost în sfârșit de acord să predea una dintre ultimele piese. O mișcare istorică, scrie BBC.
A făcut acest lucru fără tragere de inimă, poate, dar pașnic și legal.
Teritoriile britanice de peste mări rămase sunt: Anguilla, Bermuda, Teritoriul Antarctic Britanic, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Gibraltar, Montserrat, Pitcairn, St Helena, Tristan da Cunha, Insulele Turks și Caicos.