Semnul crucii, pe care creştinii îl fac în diferite locuri şi cu diferite ocazii, simbolizează mărturisirea lor de credinţă. Crucea reprezintă Sfânta Treime, una în fiinţă, dar cu trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul/Spriritul Sfânt.
Conform Învăţăturii de credinţă ortodoxă, răsăritenii fac semnul Crucii astfel: „se îndoaie înăuntru şi lipim de podul palmei drepte degetul mic şi inelarul, apoi împreunăm vârfurile degetelor gros, arătător şi mijlociu de la aceeaşi mână şi cu ele astfel împreunate ne însemnăm pe frunte, pe piept, pe umărul drept şi pe umărul stâng.”
În momentul în care creştinii ortodocşi fac semnul Sfintei Cruci spun cuvintele: „În numele Tatălui...” ne însemnăm pe frunte; când zicem: „Şi al Fiului” ne însemnăm pe piept; când zicem: „Şi al Sfântului Duh”, ne însemnăm pe umărul drept întâi şi apoi pe cel stâng; şi încheiem zicând: „Amin”.
Catehismul Bisericii Catolice arată că un creştin „îşi începe ziua, rugăciunile şi activităţile, făcând semnul crucii, « în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit. Amin »”.
Creştinii apuseni fac semnul crucii diferit faţă de ortodocşi, prin ducerea mâinii de la umărul stâng la cel drept, nu invers, ca la ortodocşi.
Această modificare a direcţiei semnului crucii a intervenit în Biserica catolică în secolul al XIII-lea, conform datelor orthodoxwiki.org. Decizia a aparţinut Papei Inocent al III-lea, fiind luată după ruperea celor două Biserici (Marea Schizmă - anul 1054): cea de Răsărit şi cea de Apus.
Trecerea mâinii de la stânga la dreapta simbolizează şi trecerea omului de la păcat spre mântuire.
Sursa: Adevarul