Rezultate LOTO 6/49, Loto 5/40 și Joker de joi, 21 noiembrie. Numerele extrase și premiile puse în joc
Publicat acum 3 ore si 11 minute
Un studiu publicat de "The Lancete" demonstrează că testele RT-PCR nu pot fi "folosite ca standard imbatabil în evaluarea SARS-COV-2 cu scopul de a lua decizii pentru toată populația. testele RT-PCR caută codul genetic al virusului în probe luate din nas sau din gât. Amplifică ARN-ul găsit în aceste probe în 30 și chiar 40 de cicluri ceea ce permite ca chiar și o singură nanoparticulă să fi detectată"
Fragmente de ARN pot rămâne în organism luni la rând după ce persoana a scăpat de infecție adesea fără să fi avut vreun simptom sau să fii știut că a fost expusă la COVID.
90% dintre teste ignoră recomandările
Însă deciziile politice se bazează pe rezultatele testelor care identifică rămășițele de ARN și nu pe un diagnostic clinic care să arate că cei testaţi au vreo infecţie sau nu.
Este o pierdere clară pentru sănătate, societate și economie dacă oamenii sunt obligați post infecție să stea în carantină 10 zile.
Concluzia noastră este că, metodologia folosită în prezent pentru testarea RT-PCT nu poate fi considerată un standard în evaluarea rezultatelor privind cazurile de infecții COVID.
Vasta majoritate a celor infectați cu SARS-COV-2 ar putea fi contagioși între 4 și 8 zile
Probele arată că virusul nu mai este contagios după a 9-a zi de la declanșarea infecției.
Acest lucru indică faptul că din perioada în care un test RT-PCR arată că un individ este pozitiv între 50 și 75% din acea perioadă. cel mai probabil individul a depășit infecția și nu mai poate fi contatgios.
Din momentul în care înmulțirea SARS-COV-2 în organism a fost blocată de sistemul imunitar nivelul de ARN din virus care poate fi detectat de RT-PCR pe probe din secreţii resporatorii scade la un nivel foarte mic din moment ce indivizi nu mai pot transmite virusul.
Eliminarea din organism a rămășițelor de ARN, din virusul nimicit de anticorpi, poate dura câteva săptămâni și chiar câteva luni
ARN-ul virusului distrus de anticorpi este detectat de PCR și individul primește un diagnostic eronat că ar fi încă bolnav de infecție.
Studiul publicat de "The Lancet" arată că și mai multe din această nebuloasă este amplificată de numărul de cicluri folosite pentru un rezultat PCR.
Doar în Florida laboratoarele sunt obligate să specifice și numărul de cicluri de amplificare. Motivul este că riscul ca rezultatul pozitiv al unui test să fie fals crește direct proporțional cu numărul de cicluri folosite pentru a multiplica rămășițele de virus.
Adică o persoană primește un diagnostic greșit fiind declarată în mod fals bolnavă de o infecție pe care nu o are.
În Liverpool, testele PCR au identificat rezultate pozitive greșite la 70% din probele trecute prin 20 de cicluri de amplificare a fragmentelor de ARN și la 91% din probele trecute prin 18 cicluri PCR. În plus, nu există un standard uniform privind numărul de cicluri de amplificare a fragmentelor ARN.
Un factor care distorsionează și mai mult acuratețea identificării unei infecții prin astfel de teste vine, inclusiv, chiar și din identificarea a codului genetic.Pentru a stabili că fragmentul analizat este de SARS-COV-2 cel puțin trei gene trebuie depistate în rămășițele ARN supuse ciclurilor de amplificare e vorba de gena E gena RdRp și gena N.
Cele mai multe rezultate sunt declarate pozitive însă după identificarea unei singure gene.
Până și producătorii testelor PCR recomandă identificarea a cel puțin trei gene pentru declararea unui rezultat pozitiv însă în realitate 90% dintre testele PCR ignoră recomandările producătorilor ceea ce face ca un test să fie declarat pozitiv chiar dacă a fost găsită o singură genă.
Aceasta a fost inclusiv concluzia lui Cristian Drosten, din Germania, care a calibrat primele teste PCR pentru OMS în pandemia COVID.
Drosten a avertizat în 2014, în timpul pandemiei MERS, că teste PCR sunt atât de sensibile că pot detecta chiar și o singură moleculă genetică dintre un virus. Şi te trezești că oamenii care au simptome slabe și chiar și cei care sunt sănătoși sunt incluși în statistici ca și cum ar fi bolnavi.
Din acest motiv, după cum și studiul Lancete sugerează, un medic trebuie să fie cel care pune un diagnostic și nu un test. Un caz de boală ar trebui să fie considerat ca atare când persoana manifestă caracteristici clinice și indicate de laborator a unei anumite boli.
Aceste caracteristici trebuie analizate de un medic. Faptul că un test PCR nu poate spune dacă un om are o infecție sau dacă e bolnav este confirmată acum inclusiv, de studii care sunt publicate în Lancete.
Studiul din publicația, idolatrizată rândul comunității medicale și științifice, demonstrează că testele PCR nu pot fi un standard riguros și nu pot înlocui priceperea unui medic în diagnosticarea unei boli.
Acest studiu mai arată un lucru și anume, că societatea nu ar trebui să mai permită politicienilor sau experților, oricine ar fi ei, să ia decizii sau să pună verdicte și diagnostice asupra unei întregi populații fără să răspundă la o întrebare simplă: pe ce se bazează?