Daniel Dines le-a vorbit liber studenţilor despre începuturile companiei sale, despre drumul său spre succes, dar şi despre eşecurile şi greşelile în construirea unui business. Le-a povestit despre cum a urmat o facultate care nu l-a ajutat cu nimic, dar şi despre dorinţa de a simplifica lucrurile, care l-a urmărit peste tot în viaţă.
"Principala mea preocupare este să-mi schimb ideile. Dacă n-am schimbat nimic în 6 luni de zile, nu e bine. Totul e un BIAS (eroare sistematică - n. red.). Dorinţa de simplificare a fost pe primul loc în viaţă. Totdeauna trebuie să simplifici, iar atunci lucrurile funţionează. Pentru a avea succes trebuie să ai puterea de a convinge nişte oameni inteligenţi să meargă pe aceeaşi direcţie cu tine", a spus Dines, potrivit Ziua de Cluj.
"Puterea secretă e puterea de organizare. Trebuie să simplifici. M-a ajutat mult să fiu un om antisistem, încă din comunism, sunt un model auto-didact, propria mea creație. Eram sceptic cu privire la toată informația care ni se livra din comunism. Când mi-am ales facultatea, am ales computer science, foarte pompos termenul pe vremea aceea.
Universitatea pe care am făcut-o eu a fost horror. Un curs de automate finite și gramatici, mi-a fost singurul de folos. În rest 0. N-am învățat statistică. Azi vreau să învăț machine learning, dar nu am fundamente matematice. E un regret că nu am o formație academică solidă. Dacă m-aș întoarce înapoi, aș investi mult mai mult în educație, în knowledge", a spus, la Cluj, Daniel Dines, CEO UiPath.
A învățat programare deși nu deținea un calculator
"Mi-a plăcut de mic să citesc, a fost o pasiune. În videoclipurile pe care le vedem azi pe rețelele de socializare e o versiune foarte simplificată a ceva. Favoritul meu e Feodor Dostoievski, chiar dacă e rus. Nu sunt cel mai deștept personaj dintr-o încăpere, dar am un street smart. Înțeleg omul rapid, în 20 de secunde îmi pot da seama despre el, iar după o discuție de 5 minute îl cunosc deja bine. Ca să construiești o companie mare, echipa e esența.
Am vrut să fiu scriitor, dar nu aveam prea mult talent. Mi-am folosit cealaltă parte a creierul, partea pe matematică. Nu am fost la meditații în viața mea. Nu m-a pasionat absolut deloc ce se întâmpla la facultate. La 19 ani trebuia să mă întrețin singur, făceam activități de tipul Glovo-ului de azi. Făceam 30-40 de dolari pe lună, iar când am auzit că un prieten s-a angajat ca programator pentru 300 de dolari pe lună, aprope că am scăpat paharul cu bere din mână, atunci mi-a stârnit și mie interesul", își amintește Dines.
"Eu făceam desen vectorial. Ca să aprofundez mai bine, mergeam seara dupăm ora 20:00, când nu era nimeni la cel mai bun calculator de acolo. 6 luni de zile, de la ora opt seara până a doua zi dimineața la 6. Prietenii s-au speriat după ce m-au văzut după. Am înțeles cum funcționează", povestește Dines.
Daniel Dines: "Fericirea vine de la capacitatea de a fi captivat de ceea ce faci. Banii sunt absolut irelevanți"
Co-fondatorul primului unicorn românesc este de părere că "fericirea vine de la capacitatea de a fi captivat de ceea ce faci. Banii sunt absolut irelevanți. Oamenii sunt fericiți dacă au capacitatea de a fi absorbiți. Când lucram în Microsoft eram depresiv, eram rupt din societate. Pasiunea mea e tenisul, atunci sunt eu captivat. Acest sport mă prinde", a spus Daniel Dines.
"Deși era la vârf, Microsoft era moartă. Microsoft este ceea ce e azi pentru că au înțeles trend-ul. Un exemplu bun este consola de jocuri Xbox. Acolo i-au copiat pe cei de la Sony, care aveau PlayStation. În 2005 am pornit o firmă de apartament. Când m-am întors aici, nu mi se părea că există o companie decentă în România.
Am preferat să trăiesc de la lună la lună, cu proiectele mele de outsourcing, decât să lucrez pentru un prost. Vindeam servicii în valoare de de 100.000 de euro pe an după criza din 2008-2009. Am mai rămas 3-4 oameni. Știam că avem o tehnologie interesantă. Am angajat femei studente briliante. Anda și Lavinia, care au devenit practic cofodatori. A fost o strategie de marketing genială", mai afirmă Daniel Dines.
"Întotdeauna sunt greșeli. Filozofia mea de viață este următoarea. Ca să mergi din A în B, trebuie să iei niște decizii. Tentația naturală a oamenilor este să nu ia decizii. E important să mergi din A în B, chiar dacă e o decizie greșită, măcar ai niște date. Companiile mari nu pot să bată de multe ori start-up-uri pentru că nu-și permit să piardă timpul, să greșească", a mai afirmat Dines.