Femeile sunt mai usor de convertit intai psihologic, emotional, insa aceasta poate deveni o problema. Exista trei niveluri: cel duhovnicesc, cel psihologic si cel trupesc. La femei, nivelul psihologic se apropie mai mult de cel duhovnicesc, asa incat faptele psihologice sunt considerate de ele duhovnicesti. La barbati, partea psihologica se apropie mai mult de cea trupeasca, de aceea cauta multumire trupeasca si placere.
Ca duhovnici, nu trebuie sa indepartam femeile din aceasta cauza, ca sunt mai inclinate catre afectivitate si catre zona psihologica, ci sa le explicam ca ne dorim mantuirea lor. Este firesc ca femeia sa paseasca la inceput in mod psihologic, sa caute adica un sprijin in barbat sau in duhovnic. Parintele duhovnic trebuie sa fie matur, sa nu lase gandurile sa-l doboare, sa-l influenteze, si sa ridice femeile ce se spovedesc la un nivel superior, la nivelul duhovnicesc. Daca preotul duhovnic observa o inclinatie si o atractie psihologica, nu trebuie sa indeparteze persoana, deoarece ea poate fi lipsita si de sprijinul duhovnicesc si poate cadea in deznadejde. Cu totul alt lucru este daca insusi duhovnicul sufera de o asemenea scadere. Daca se intampla asa ceva, nu trebuie sa mai spovedeasca femei.
Femeia, la inceput, atunci cand vine la spovedanie, fiind trecuta prin multe, are de obicei inima pustie, se simte foarte jos. Cand simte un oarecare folos din partea preotului duhovnic, atunci este cu putinta ca din recunostinta sa se entuziasmeze fata de el. Duhovnicul insa trebuie sa ia aceasta ca pe o dorinta a ei de a se sfinti si nimic altceva. Cand femeile simt plictiseala sau sila in prezenta duhovnicului, atunci este o stare bolnavicioasa, in functie de starea fiecaruia si cu rugaciunea necesara, trebuie sa ajutam.”
Arhimandrit Sofronie Saharov. Extras din ”Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos si Sfantul Vlasie, Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex”, trad. de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, pag. 225