Pe data de 23 octombrie 1971, Ion Râmaru, îmbrăcat în civil, a fost scos din celulă și legat de un stâlp cu o frânghie.
„Dimineață, când încă nu se dădea deșteptarea, venea o grupă de intervenție, îl scotea din camera respectivă, era îmbrăcat în haine civile, el știa că urmează să fie executat… Râmaru se tăvălea pe jos, era foarte, foarte fricos… Am putea să spunem că a fost de o lașitate îngrozitoare. Nu accepta să fie executat, sub nicio formă. Cerea iertare de la toată lumea, dorea un recurs”, avea să povestească în urmă cu câțiva ani pentru ziarul Libertatea Ioan Chioș, unul dintre cei care a asistat la execuția lui Râmaru.
„Vreau să trăiesc!” au fost ultimele cuvinte ale celui mai odios criminal din istoria României. Ioan Chioș a adăugat: „Trei subofițeri aleși aleatoriu l-au executat prin împușcare. După împușcare, a fost îngropat chiar acolo, pentru că era cimitir la penitenciar”.
Deși toți condamnații la moarte puteau să aibă o ultimă dorință decentă (o țigară, un anumit fel de mâncare, un mesaj pentru familie), Ion Râmaru nu a avut nicio dorință. Sau, poate, singura lui dorință era să trăiască, potrivit Shtiu.ro.