Cum poate fi blocată România, cum poate să piardă banii UE și să fie scoasă de facto din NATO de un președinte pro-rus

Începând de săptămâna viitoare România va avea ca preşedinte ales fie pe Elena Lasconi, fie pe Călin Georgescu. În termeni mai clari, însă, ce ar putea să însemne pentru România venirea la Cotroceni a unui candidat ostil democraţiei şi dispus să folosească funcţia prezidenţială, una dintre cele mai puternice din statul român, după bunul plac și poate chiar în favoarea Rusiei?

Răspunsul pe scurt în acest moment este că funcţia prezidenţială oferă unui preşedinte ostil democraţiei şi societăţii pârghii de blocaj prin care să ţină, practic, pe loc, întregul complex de instituţii ale statului român. În același timp, un astfel de personaj în funcția de președinte al României ar putea duce la o prăbușire a prestigiului internațional al României și al încrederii în capacitatea statului, fie că e vorba de politici de securitate, fie că e vorba chiar de economie.

Regimul de la Kremlin deja jubilează, prin presa de propagandă, la ideea că Georgescu ar putea deveni președintele României și ar putea direcționa țara spre Rusia, alături de Ungaria și Slovacia, primii doi cai troieni ai regimului putinist în Uniunea Europeană.

„Deși România nu este o republică prezidențială, puterile șefului statului sunt destul de mari, iar dacă Georgescu va câștiga alegerile, acesta va fi un simptom în plus al nemulțumirii unor țări est-europene față de cursul confruntării nelimitate cu Rusia. Deja doi dintre vecinii Independenței - Ungaria și Slovacia - insistă asupra necesității de a găsi un compromis cu Moscova, iar acum un al treilea - România - li se poate alătura”, scrie cu satisfacție agenția rusească de stat RIA Novosti.

„Românii s-au trezit – iar oamenii sunt vădit nemulțumiți de rezultatele stăpânirii elitelor pro-europene. Și cu cât Europa este mai pompată de sentimente anti-ruse, cu atât mai mulți români vor fi înclinați să încerce să găsească o limbă comună cu Rusia. Pentru că nu vor lupta pentru «Ucraina europeană», cu atât mai puțin vor muri pentru ea pe teritoriul lor – au puțină încredere în viitorul european al Ucrainei, dar amintirea că Rusia este mereu acolo”, continuă canalul de propagandă rusească.

În ideea susținută de ruși, însuși persoana lui Călin Georgescu în funcția de președinte ar duce la o îndepărtare a țării de UE și NATO. 

Cum poate un președinte ostil să destabilizeze România și să o arunce pe orbita Rusiei

De ce e atât de importantă funcția prezidențială, dincolo de alte considerente care țin de stabilitatea întregului sistem?

În primul rând, România este o republică semi-prezidențială. Asta înseamnă că spre deosebire de sistemele parlamentare, Președintele face parte din puterea executivă și nu îndeplinește doar funcții pur ceremoniale.

Într-un sistem de tip republică parlamentară, de exemplu, președintele îndeplinește funcții decorative - numește guvernul și premierul, dar nu are prerogative de blocaj - el doar respectă formal structura majorității parlamentare și emite un decret.

Dincolo de acestea, de multe ori un președinte decorativ de republică parlamentară mai dispune doar de prerogative precum oferirea de distincții sau decorații. 

În al doilea rând, având în vedere modelul francez al Constituției României trebuie făcută diferența între tipul de republică semi-prezidențială din Franța și cel din România. România și Franța sunt singurele republici semi-prezidențiale din Europa, însă modelul francez dă președintelui puteri mult mai largi decât cel românesc. În Franța, dacă președintele are o majoritate favorabilă în parlament, el devine de facto șeful guvernului. Deși nici președintele Franței nu poate să demită din funcție premierul, el are o capacitate mult mai mare de influențare a guvernului decât o are președintele României în cazul în care guvernul îi este favorabil. De asemenea, președintele Franței poate să dizolve parlamentul oricând, fără să treacă prin procedura eșuării a două guverne la vot în Parlament, însă este limitat la a face asta doar o dată pe an.

În al treilea rând, persoana aleasă ca președinte al României beneficiază de cea mai mare legitimitate populară dintre toți oficialii aleși în arhitectura instituțională a statului român. Prin urmare, influența sa va fi mereu una ridicată, iar el va beneficia de un soft power instituțional formidabil.

Enumerând simplu şi pe scurt prerogativele Preşedintelui României, ele sunt după cum urmează:

• Numeşte, la propunerea partidului care a câştigat alegerile sau a alianţei de partide care a câştigat alegerile, prim-ministrul guvernului care este, apoi, validat prin votul parlamentarilor.
• În cazul în care nu există un câştigător clar al alegerilor, adică niciun partid sau nicio alianţă nu a obţinut 50%+1 din voturi, Preşedintele organizează consultări cu toate partidele parlamentare şi numeşte prim-ministru o persoană care poate să obţină o majoritate în Parlament. Dacă două propuneri de prim-ministru eşuează succesiv în obiectivul de a strânge o majoritate de guvernare, preşedintele are puterea, dacă doreşte, de a dizolva parlamentul şi de a convoca alegeri anticipate.
  
  • Potenţialul de blocaj - Preşedintele poate, chiar şi în ideea în care se lasă deschis suspendării, să refuze să numească un premier capabil să formeze o majoritate parlamentară, încercând să forţeze, astfel, alegeri anticipate. Pentru că formula constituţională de dizolvare a parlamentului este foarte complicată şi dificil de pus în practică, există posibilitatea ca unii parlamentari să cedeze şi să numească totuşi un premier preferat de preşedinte. Pe de altă parte, există şi precedentul 2009 - când preşedintele Băsescu l-a numit, iniţial, pe Lucian Croitoru să formeze un nou guvern, acesta a fost picat de Parlament, iar în încercarea sa de a forţa dizolvarea legislativului, Băsescu a mai făcut o propunere despre care ştia că nu poate să formeze o majoritate - Liviu Negoiţă. Parlamentul a refuzat, atunci, pur şi simplu, să discute nominalizarea de guvern sau să o voteze şi a aşteptat expirarea efectivă a mandatului Parlamentului.
• Președintele e un element cheie în remanierea guvernamentală. La propunerea prim-ministrului, președintele este cel care revocă și numește în funcție noi miniștri. Legea spune că președintele poate refuza o singură dată și motivat o propunere de numire în funcție a unui ministru.
  • Potențial de blocaj - în cazul în care există o relație de ostilitate între guvern și președinte, deși legea spune explicit că președintele poate refuza doar o dată numirea în funcție a unui ministru și trebuie să o facă public și motivat, este greu de anticipat cât de departe poate merge un președinte dispus să calce peste reguli. În cazul refuzului semnării decretelor, singura armă a unui guvern rămâne declanșarea procedurii parlamentare de suspendare a președintelui.
• Președintele controlează și realizează politica externă a țării. Împreună cu politica de securitate, aceasta este poate cea mai importantă prerogativă a funcției prezidențiale, iar potențialul de a face rău pentru România dacă persoana care ocupă funcția e nepotrivită este uriaș.
• Președintele încheie tratate internaționale cu alte state și implementează direct politica externă a țării cu ajutorul MAE. Acreditează ambasadori și alți trimiși diplomatici ai României. Poate cel mai important lucru este că președintele este reprezentantul României în Consiliul European - una dintre instituțiile cruciale ale UE care stabilește prioritățile și direcția politică a întregului bloc. Un președinte marginalizat în Consiliul European înseamnă o șansă ratată pentru România să participe la stabilirea și modelarea direcției Uniunii Europene. 
  • Potențial de blocaj: Constituția prevede că președintele încheie tratate internaționale în numele României, negociate, însă, de guvern și care trebuie ratificate de parlamentari după ce acestea au fost trimise spre această procedură de administrația prezidențială - asta înseamnă că președintele are o putere uriașă în ce privește direcția pe care o ia România. În Consiliul European, un președinte ostil intereselor României ar putea să ducă la marginalizarea diplomatică a țării în interiorul blocului prin alinierea cu alte personaje anti-europene. În același timp, percepția că România a ieșit din grupul țărilor care lucrează cu bună credință pentru UE ar putea duce la o marginalizare și mai accentuată și, dacă lucrurile în ce privește statul de drept o iau din nou într-o direcție greșită, poate chiar la înghețarea fondurilor, de o manieră similară cu ce s-a întâmplat în Polonia și Ungaria.
• Președintele are atribuții cheie în politica de apărare a țării și în domeniul securității naționale - pe lângă atribuția de comandant suprem al forțelor armate, președintele României prezidează CSAT și numește șefii SRI și SIE.
  
  • Potențial de blocaj: Un președinte ostil intereselor României are o capacitate serioasă de a dinamita relațiile României cu NATO din punctul de vedere al domeniului securității și apărării naționale, având în vedere prerogativele sale extinse în aceste domenii. Aici e important de menționat că, având în vedere declarațiile sale anterioare despre NATO, Georgescu pleacă de la bun început cu o imagine în fața partenerilor din alianță.
  • În plus, felul în care Rusia jubilează la idee alegerii acestui candidat, aduce din start atingere încrederii pe care partenerii României o au în țara noastră. Rusia speră, de exemplu, că prin prerogativele sale în domeniul securității, dar și prin apartenența la Consiliul European, România va dinamita, alături de Ungaria și Slovacia, consensul în privința ajutorului dat Ucrainei și opoziția la acțiunile ostile ale regimului putinist în Europa. NATO ar putea să aleagă inclusiv să nu mai ofere României informații și briefing-uri cu privire la securitate, temându-se că acestea ar putea să ajungă în mâinile Rusiei, fapt ce ar destabiliza și mai mult România și i-ar pune în pericol grav securitatea, mai ales în fața unei Rusii care, după ce a început să preia inițiativa în războiul din Ucraina, ar putea să devină și mai agresivă și mai revanșardă. 
  • Din acest punct de vedere, de exemplu, NYT a scris inclusiv de posibilitatea ca scutul de la Deveselu să fie în pericol din cauza alegerii unui pro-rus la conducerea României. O amenințare la adresa acestui scut pune în pericol întreaga alianță, mai ales în ipoteza în care Vladimir Putin chiar își dorește o confruntare directă cu NATO în următorii ani.
  • Un alt punct de blocaj ar putea apărea inclusiv la numirea șefilor de servicii, care sunt confirmați prin vot parlamentar.

Riscurile de securitate națională și apartenență la NATO

Hari Bucur-Marcu, expert internațional în politici de apărare, a explicat pentru Antena 3 CNN că situația României în cadrul alianțelor și organizațiilor internaționale din care face parte s-ar deteriora extrem de grav dacă un personaj precum Călin Georgescu câștigă alegerile prezidențiale și ajunge să ocupe cea mai înaltă funcție în statul român.

El spune că „România ar fi declarată nefuncțională” într-o asemenea ipoteză și că țara noastră ar ajunge să fie „complet ignorată”, mai ales la NATO.

„În momentul în care ar ajunge un asemenea individ, pe o asemenea procedură, adică în sensul în care s-a prezentat lumea la vot și majoritatea, știind cine este, l-au ales totuși, România e declarată nefuncțională. Nu are ce să mai încerce cineva, de exemplu, să-l invite pe acest domn să stea la masa summit-ului NATO. E exclus. Sunt proceduri de suspendare, de ignorare pur și simplu. Nici măcar Erdogan nu-și permite să vină în NATO cu ideile pe care le are când vorbește cu publicul lui”, spune Hari Bucur-Marcu.

Expertul citat vorbește și de riscurile grave de încredere și prestigiu pe care și le-ar asuma România cu un astfel de președinte.

„Pe lângă toate astea, efectele vor fi de încredere – de exemplu, mulți n-ar mai ține bani în România, darămite să mai investească. Nu e neapărat vorba de persoana lui (Călin Georgescu), e vorba de sistemul care permite unui astfel de ins să ajungă într-o asemenea funcție. Că a ajuns în campania electorală – au fost 14 – nu poți să acuzi că a fost sistemul de vină că l-a acceptat în campania electorală, deși sunt convins că dacă-i numărau semnăturile nu i le găseau”, a adăugat el.

De asemenea, el spune și că rămâne de văzut cum poate fi soluționată această problemă a extremismului în preferința de vot a celor din instituțiilor de forță și că viitorul președinte al României, dacă nu va fi Călin Georgescu, va avea de gestionat o situație dificilă.

„Georgescu acesta e susținut pe față de tot felul de servicii secrete particulare, care au fost oficiale pe vremea lui Ceaușescu, se vede cu ochiul liber. Și în asemenea condiții, rămâne de văzut cât de infiltrate sunt armata și serviciile militarizate de o asemenea preferință de vot. Și ca să rezolvi această problemă, trebuie să ai un președinte care să vrea să o rezolve pentru că nu poți să o lași așa. Ce s-a întâmplat acum e o problemă care afectează imaginea României pe termen lung și pe plan strategic, adică nu e o treabă de doi lei”, a explicat Hari Bucur-Marcu pentru Antena 3 CNN.

Riscurile pe plan intern

Hari Bucur-Marcu crede că o eventuală președinție Georgescu ar avea pe plan intern doar un potențial de blocaj pentru că atribuțiile efective ale președintelui nu îi dau unei persoane ostile o capacitate de a afecta direct statul.

„În campania electorală, el a promis tot felul de chestii, reintroducerea economiei planificate centralizat, redistribuția centralizată a bunăstării la oameni, adică chestiile alea pe care le visa Marx. Încă o dată, nu înseamnă că poate să le și facă.

Presupunând acest scenariu, că e și sănătos și depune jurământul de președinte al României, atribuțiile lui sunt numai constituționale. Nu există o lege de funcționare a președintelui. E foarte simplu, ne uităm la articolul 81 din Constituție și vedem care e rolul și care sunt atribuțiile.

Acolo, el nu poate să facă ce vrea. Inclusiv ca să ridice la rangul de general pe cineva, trebuie să i se facă o propunere, să numească un procuror, la fel, trebuie să i se facă o propunere. E și el supus unui control, nu poate să facă ce vrea. Nu poate să dea legi, nu are drept de inițiativă legislativă.

Poate să încurce lucrurile cât vrea, că poate să amâne promulgarea unei legi, dar nu poate să facă singur. Lui i se dau foile scrise și trebuie doar să le semneze – sigur, nu semnează ca primarul, trebuie să aibă discernământ”, a explicat Hari Bucur-Marcu.