Burse de 1.000 de lei și șanse de angajare imediată pentru elevii dintr-un județ din România care aleg învățământul dual
Publicat acum 2 ore si 0 minute
Consumerism apare la o simplă căutare pe Google cam de 10 ori mai des decât "consumism". "Consumerismul e acea nevoie de a consuma, indiferent dacă am sau nu am nevoie, pentru a-mi satisface nişte nevoi psihologice, nici pe departe nişte nevoi fiziologice sau nişte nevoi de bază", declară un medic citat de digi24.ro. "Consumerismul este o frivolitate modernă", citim în Dilema Veche.
Consumism apare mult mai rar, dar cu acelaşi sens: nevoia de a cumpăra fără măsură, nu dintr-o nevoie reală. "Avem o Europă unită, dar egoismul şi consumismul predomină", e un citat dintr-o cronică de film. "Consumismul şi corporatismul sunt cele mai periculoase boli ale perioadei actuale", citim pe capital.ro.
Nici consumerism, nici consumism nu apar în DEX sau în DOOM deocamdată. Găsim însă consumerism în Marele dictţonar de neologisme din 2000 şi într-un Dictionar ortografic din 2002. Doar că sensul dat de dicţionarul de neologisme este diferit de ce ne aşteptăm: consumerism se referă la apărarea intereselor consumatorului faţă de abuzurile specifice societăţii de consum, nu la nevoia de a cumpăra. Cuvântul a intrat în română din engleză. Aşa că ne uitam cum stau lucrurile în engleză.
Potrivit Oxford Dictionary, consumerism are 2 sensuri foarte diferite: 1. protecţia sau promovarea intereselor consumatorilor - sensul citat în dicţionarul românesc de neologisme, dar foarte puţin exploatat azi în uz, dupa părerea mea. Şi sensul: 2. preocuparea societăţii pentru achiziţia de bunuri de consum - acesta din urmă este sensul cu care este folosit consumerism azi în română cel mai mult.
Avem deci o situaţie interesantă. Consumerism este mult mai des folosit decât consumism. Or, consumerism este din engl. consumerism, derivat de la consumer. Consumerism deci presupune o bază de derivare, consumer, inexistentă în română. De aceea, consumism ar fi mai firesc, ar fi un derivat pe teren românesc de la consum. Sau am putea avea un derivat românesc de la consumator, construit dupa modelul din engleză: consumatorism. E clar că ultimul nu se va impune pentru că prestigiul primelor două e mai mare.
Consumism mi se pare mai natural în română, dar cred că modelul englezei e mult mai puternic şi consumerism va fi cuvântul câştigător. Sunt curioasă şi cu ce sensuri se va impune cuvântul: protecţia consumatorului şi preocuparea consumatorului pentru achiziţia de bunuri.