Cum arătau, de fapt, „hobbiții”. O nouă cercetare dezvăluie motivul pentru care erau atât de scunzi

Hominizii arhaici din specia Homo floresiensis, cunoscuţi drept „hobbiţi", ar fi fost și mai scunzi decât se credea, conform unei noi analize a unor dinţi şi oase fosilizate, vechi de 700.000 de ani.

Rezultatele analizei au fost publicate marţi în jurnalul Nature Communications, potrivit Live Science, preluată de Agerpres.

Homo floresiensis este o specie demult dispărută de hominizi liliputani ce populau insula Flores, din Arhipelagul indonezian. Noua cercetare încearcă să explice de ce aceşti hominizi erau atât de scunzi.

„Dezvoltarea unui corp mare şi a unui creier mare şi creşterea inteligenţei nu este în mod neapărat destinul nostru", a comentat coordonatorul acestui studiu, Yosuke Kaifu, profesor la Universitatea din Tokyo. „În funcţie de mediul natural, au existat diverse căi de evoluţie nu doar pentru animale dar şi pentru oameni", a adăugat el.

Până recent s-a crezut că H. floresiensis avea în jur de 1 metru înălţime. Noul studiu arată însă indivizii din această specie, derivată din Homo erectus, erau în medie cu 6 centimetri mai scunzi. H. erectus este o descendenţă umană dispărută care a trăit cu 2 milioane până la 250.000 de ani în urmă şi a avut dimensiuni corporale similare cu cele ale oamenilor moderni.

Înainte de acest studiu, cele mai mici oase cunoscute de H. floresiensis au fost găsite în peştera Liang Bua, aflată pe insula Flores la sud de Manta Menge, unde au fost găsite noile rămăşiţe, dinţi şi un fragment de humerus, ce au făcut obiectul acestei cercetări.

„Nu e nevoie să fii mare pe o insulă”

Pornind de la analiza humerusului, cercetătorii au ajuns la concluzia că acesta ar putea fi „cel mai mic raportat vreodată pentru un individ adult", excluzând varianta că ar fi putut să-i aparţină unui copil.

„Oasele adulte prezintă mai multe urme metabolice (noi o numim remodelare pentru oase) decât cele de copii. Am detectat astfel de urme în humerusul din Mata Menge prin analiza la microscop a unei mostre din acest os", a precizat Kaifu.

„Fosilele din Mata Menge ne-au indicat faptul că înălţimea extrem de mică a indivizilor Homo floresiensis a evoluat în primii 300.000 de ani din istoria lor pe această insulă... iar apoi aceste dimensiuni mici ale corpului au fost menţinute timp de peste 600.000 de ani. De ce s-a întâmplat acest lucru este o altă întrebare dificilă”, a adăugat Kaifu.

Pe de-o parte, înălţimea redusă ar putea să fie o chestiune de selecţie naturală în mediul de pe insulă. Spre exemplu, elefanţii care trăiesc pe insule au devenit mai mici de-a lungul timpului.

„Ar putea să nu fie nevoie să fii mare pe insulă pentru că acolo nu sunt nici lei şi nici tigri”, conform lui Kaifu.

În plus, un corp mai mare prezintă şi alte dezavantaje - necesită mai multă hrană şi mai mult timp pentru a creşte şi pentru a se reproduce. Hominizii arhaici care au ajuns pe această insulă izolată au devenit probabil mai scunzi din cauza acestor presiuni, a adăugat Kaifu.

„Avem tendinţa să credem că oamenii sunt speciali în rândul animalelor. Însă dovezile din Flores arată că oamenii sunt, la fel ca şi celelalte animale, supuşi selecţiei naturale şi pot evolua în direcţii neaşteptate”, a concluzionat omul de ştiinţă nipon.