Cristoiu: Regulamentul pentru începerea şcolii, întocmit de cineva care n-a văzut vreodată un copil

„Pentru începerea anului şcolar s-au făcut nu numai planuri, ci şi Regulamente. La cristoiuTv am discutat cu personalităţi implicate în realităţile învăţămîntului românesc, prin realităţi înţelegînd şi şcolile din rural şi copii defavorizaţi şi şcolile din suburbii. Am avut cîte o oră de interviu cu Rareş Voicu, elev în clasa a XII-ea la Liceul din Brăila, Preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, cu Iulian Cristache, tată al unei eleve, preşedinte al Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi – Învăţământ Preuniversitar, cu Alina Geamănaru, preşedinta Asociaţiei Uniţi ne apăram drepturile copiilor!, mamă a trei copii, cu Nicoleta Pintilie, mamă a unui băiat de liceu, profesor pentru învăţămîntul primar la Liceul de Electronică şi Telecomunicaţii, 'Gheorghe Mârzescu' din Iaşi – clasa a IV-a, în noul an şcolar, absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 25 de ani activitate la catedră – 17 ani în mediul rural, de 8 ani în oraş, gradul didactic I, responsabila Comisiei metodice a învăţătorilor din şcoală, cu Florentina Dănilă, de 41 de ani, profesor la Liceul Pedagogic Botoşani, metodist al şcolii şi metodist la Inspectoratul Şcolar (la Liceul Pedagogic se pregătesc şi fac practică pedagogică viitorii învăţători la noi.)

Elevi de frunte, părinţi tipici, învăţători cu experienţă de o viaţă. Concluzia seriei de interviuri a fost necruţătoare:

Regulamentul de protecţie sanitară impus de Ministrul Educaţiei Naţionale şi de Ministrul Sănătăţii pare a fi întocmit de oameni care n-au văzut un copil nici măcar în poză.

Aş adăuga:

De oameni care n-au trecut în viaţa lor dincolo de Chitila.

Se pregăteşte începerea noului an şcolar în varianta prezenţei fizice.

De ce se vrea prezenţa fizică la şcoală în locul învăţămîntului online? Pentru că prezenţa fizică oferă elevului condiţii de formare pe care învăţămîntul online nu le poate asigura. Cum prezenţa fizică are loc în condiţii de Pandemie principala problemă abordată şi reglementată a fost protecţia sanitară. De dimineaţă pînă seara aşa zişii specialişti, în realitate nişte slugi ale politrucilor de la Guvernare, au discutat numai şi numai despre cum pot fi feriţi copii şi evident cum pot fi ferite cadrele didactice de infectare.

Cea mai bună formulă de protecţie e însă şcoala online. De ce nu s-a rămas la şcoala online?

Pentru că aşa cum arată toţi specialiştii în pedagogie, prezenţa fizică la şcoală răspunde unor nevoi de esenţă ale formării copilului. Ar fi fost normal ca înainte de impunerea Regulamentului de protecţie sanitară alături de sanitari, dacă nu chiar înaintea lor, să fie consultaţi elevii, părinţii, profesorii. Şi anume asupra pericolului ca măsurile de protecţie să facă inutilă şi chiar riscantă prezenţa fizică la şcoală. Cu alte cuvinte, Regulamentul trebuia să ţină cont de realităţile căruia i se adresează, realităţi care nu sînt ale restaurantelor, ale plajelor ale spectacolelor de teatru, ci ale copiilor şi ale educaţiei. Din nenorocire decizia de începere a şcolii cu prezenţă fizică de la 14 septembrie 2020 n-a fost luată din grija faţă de formarea tinerei generaţii. Ea fost luată din grija lui Klaus Iohannis, a lui Ludovic Orban şi a PNL de a obţine la locale puterea deplină. S-a decis începerea şcolii cu prezenţă fizică pentru a justifica ţinerea alegerilor locale (dacă am început şcoala astfel de ce n-am ţine şi alegeri?) şi pentru a cîştiga capital electoral. Dacă ar fi fost o minimă preocupare pentru formarea tinerei generaţii, nu s-ar fi elaborat cel mai idiot Regulament de protecţie sanitară din toate timpurile prin raportare la realităţi. Realităţile sînt date de două specificităţi:

1. Copii mai mici sau mai mari.

2. Copii merg la şcoală nu pentru a li se livra cunoştinţe, cum spune Klaus Iohannis, inspirat din viaţa şi activitatea comerţului cu amănuntul, ci pentru a folosi condiţiile date de prezenţa fizică: relaţia directă cu profesorul, socializarea, consumul de energie şi de emoţii.

Interlocutorii mei au raportat prevederile din Regulament la realităţile întruchipate de specificul copilului. În recreaţie, spune Regulamentul, copii n-au voie să interacţioneze. Cum adică? se întreabă nedumerit orice părinte de copil şi mai ales orice învăţător. Şi aşa în clasă e greu, e aproape imposibil să obligi copii la respectarea unor reguli pe care şi roboţii nu l-ar putea respecta, cum să-i ţii în recreaţie la distanţă unul de celălalt? Şi nu o zi, nu două, ci săptămîni, dacă nu chiar luni.

Apoi recreaţia e un moment de consumare a unei energii teribile pe care o au copii. Cum să-i obligi să nu se atingă în timpul orelor şi al recreaţiilor cînd şi aşa era greu înainte unui învăţător sau unui profesor să facă ordine? Vorba aia Ai văzut babă frumoasă şi copil cuminte? Interlocutorii mei au reamintit că la clasele mici faţa învăţătoarei are un rol ieşit din comun, Acum învăţătoarea poartă mască! Elevul, la rîndu-i, poartă mască. Fiecare trebuie să strige ca să fie auzit de celălalt.

La clasele mici copilul are nevoie de intervenţia fizică a învăţătoarei, care joacă rolul unei a doua mame. Cum se va simţi copilul cînd va plînge că i s-a rupt creionul şi doamna învăţătoare îi va spune că n-are voie să se apropie de ea? Nu mai adaug aici realităţile şcolilor din România. Multe dintre aceste şcoli îşi începeau activitatea fără autorizare sanitară. Păi dacă ele nu reuşeau să îndeplinească exigenţele sanitare minime din perioada anterioară Pandemiei, cum vor reuşi să îndeplinească exigenţele cumplite impuse de protecţia sanitară? Majoritate şcolilor au personal auxiliar insuficient. Cine va asigura în şcoală nu o zi, nu două, ci multe zile de acum încolo dezinfectarea fiecărei clanţe şi a fiecărui buton?

Să fim realişti!

Şcoala nu e dorită de toţi elevii.

Şcoala e urîtă de mulţi elevi.

Pentru a face şcoala atractivă se duce o bătălie planetară.

Şcoala e urîtă de elevi, pentru că impune reguli de respectat unei vîrste care nu s-a obişnuit cu regulile.

Acestor reguli tradiţionale, care făceau şcoala puţin simpatică, li se adaugă acum o sumă de reguli cumplite, greu de respectat şi de un adult (de la purtarea măştii ore întregi pînă la păstrarea distanţei).

Există riscul ca după prima zi, care va trece ca un moment dorit, şcoala să stîrnească ură.

Dacă prezenţa fizică a elevului nu beneficiază de condiţiile minime de educare prin socializare, ce rost are să mai chinuim copii şi cadrele didactice aducîndu-le la o şcoală care nu e şcoală – şcoală, ci şcoală de corecţie?!”, a scris Ion Cristoiu, pe cristoiublog.ro.