Cristoiu: Nu cumva America şi Anglia au stimulat psihoza coronavirus?

Redăm integral textul publicat pe cristoiublog.ro:

“Joi, 29 mai 2020, interviul tradiţional de la cristoiuTv l-a avut ca invitat pe Emil Constantinescu.

Nu e primul interviu luat de mine fostului preşedinte în direct pe un post tv de cînd n-a mai fost preşedinte. Ţin să precizez de cînd n-a mai fost preşedinte, deoarece de 30 de ani sînt adversar al preşedinţilor în exerciţiu, pentru că acestora, după modelul Ceauşescu, li se întreţine de către presă un cult subtil al personalităţii. Zic subtil, deoarece el nu e otova precum cel înălţat lui Ceauşescu, tocmai de aceea mai primejdios decît cultul de dinainte de 1989 prin punerea la lucru a unei limbi subţiri, de intelectual, şi nu a unei limbi late, de bou.

De fiecare dată interviul cu Emil Constantinescu a fost pentru mine epuizant. Ca gazetar ştiu că nimic nu omoară ratingul decît păstrarea interlocutorului în zona înaltă, rarefiată, a gîndirii complexe, a ideilor, a culturii asimilate. Faţă de filosofie, de exemplu, gazetăria e ca fata de pe centură faţă de prostituata de lux. Prin urmare, orice interlocutor care se încăpăţînează să nu coboare niţel nivelul discursului pentru a crea Scandal, pentru a da televiziunii sanşa de a titra X sare la gîtul lui …, devine moartea ratingului şi prin asta un dezastru pentru ziarist. De regulă politicienii ştiu asta şi preocupaţi să caute în coarne presei fac concesii ratingului, acceptînd chelfăneala în locul controversei de idei.

Emil Constantinescu, de cînd îl ştiu, s-a încăpăţînat să nu facă în nici un fel concesii ratingului. Din 2005, de exemplu, el refuză să se pronunţe asupra politicii interne. Chiar şi atunci cînd această politică îl loveşte pe nedrept.

Institutul de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului a fost nu demult ţinta unor şicane de un rar prost gust. Klaus Iohannis a trimis CCR o sesizare de neconstituţionalitate asupra OUG de înfiinţare a Institutului. Gestul are – sînt sigur – şi conotaţii personale. Aşa cum îmi spunea Daniel Tomozei, ziaristul care, alături de Albin Marinescu, a dezvăluit afacerile dubioase ale primarului de Sibiu, Klaus Iohannis se defineşte printr-o ranchiună greu de admis şi la un simplu cetăţean, cu atît mai puţin la un politician, care trebuie să gîndească cu creierul şi nu cu ficatul.

N-am nici o îndoială că şicanarea fostului preşedinte al României, Emil Constantinescu, politicianul de Dreapta, care a adus în istoria postdecembristă necesara Schimbare, de către Klaus Iohannis, îşi are o pricină de mărunţime sufletească. A intrat în joc şi disperarea lui Klaus Iohannis de a face pe plac TeFeLismului semidoct, unor politicieni USR cu o cultură de SMS-uri, fără diacritice, politicieni care au contestat rostul unui Institut precum cel condus de Emil Constantinescu.

Strădaniile mele pe parcursul interviului de a-i smulge lui Emil Constantinescu o reacţie căt de cît la această şicanare s-au dovedit inutile. Fostul preşedinte a ţinut să rămînă la nivelul intelectual înalt al unei discuţii despre ultima iniţiativă a Institutului:
Lansarea platformei <Cum va arăta lumea după pandemie?>, <care – citez din prezentare de pe site – reuneşte idei, opinii şi recomandări din partea unor personalităţi recunoscute pe plan internaţional din domenii vitale: educaţie, cultură, cercetare ştiinţifică, progresul tehnologic, resurse naturale şi biodiversitate, sociologie, psihologie, diplomaţie culturală, etică şi morală, responsabilitate civică şi leadership.>

Potrivit aceluiaşi site:

<Platforma prezintă videoconferinţa «How will the world look like after the pandemic?», organizată în parteneriat cu Reţeaua Universităţilor de la Marea Neagră la 14 mai 2020 şi anunţă următoarele două videoconferinţe: «The role of academia in the implementation of the SDGs through the COVID-19 crisis», organizată în parteneriat cu Centrul International Nizami Ganjavi, programată la 3 iunie 2020 şi «Global Leadership for the 21st Century. Strategies for Transformative Global Leadership», organizată în parteneriat cu Academia Mondială de Artă şi Ştiinţă şi Biroul Naţiunilor Unite de la Geneva şi programată în perioada 15-19 iunie 2020.>

Despre Proiectul căruia îi aparţine Platforma <Lumea post-pandemia COVID-19: o viziune umanistă pentru o dezvoltare durabilă>, am scris într-un număr anterior. Am salutat iniţiativa Institutului ca marcînd implicarea României în dezbaterea mondială despre Pandemie.

Am ţinut să fac interviul cu Emil Constantinescu pentru a putea discuta în faţa telespectatorilor cîteva dintre ideile fostului preşedinte despre lecţiile pe care trebuie să le înveţe omenirea din Criza Sanitară.

Deşi Emil Contantinescu s-a păstrat în zona discuţiilor intelectuale, duşmane ratingului, totuşi, eu, ca gazetar căutător de rating, am găsit în răspunsurile sale ştiri despre viaţa politică internă. Le voi trece în revistă pe cîteva convins că Emil Constantinescu, refuzînd orice implicare în bătălia politică internă, va bombăni că i-am coborît discursul la nivelul mahalalei noastre politice:

Emil Constantinescu a evidenţiat pericolul a ceea ce el numea în comunicarea sa de la videoconferinţă Protestocraţie: <Mişcările fără ideologie, fără lideri, ale unor persoane fără identitate, mobilizate pe reţele de socializare, care, profitînd de anomia creată, să genereze o protestocraţie care să ameninţe democraţia reprezentativă creând premisele derapajului spre un regim autoritar.>

Domnia sa n-a zis despre ce mişcări e vorba şi în România. Eu cred că despre mişcările de protest din Piaţa Victoriei.

Emil Constantinescu a criticat acele forţe politice care pretind a ajunge la putere invocînd că ele n-au guvernat niciodată. Nu vi se pare că e vorba de USR şi PLUS?

Emil Constantinescu a subliniat că Pandemia a pus la îndoială Globalizarea, spre satisfacţia Americii şi Angliei, care, după ce au iniţiat Globalizarea, vor s-o termine, pentru că le contravine noilor interese. Emil Constantinescu a refuzat orice teorie a conspiraţiei. Eu însă, gazetar fiind, îmi pot permite să mă întreb: Nu cumva America şi Anglia au stimulat Psihoza Coronavirus pentru a putea contrapune Globalizării politica statului naţional?”