Cristina Balan a povestit deschis despre problemele prin care trece si mai ales a dezvaluit ca gemenii sai sufera de sindromul down. Dupa ce a avut curaj sa povesteasca intregii tari problema sa, artista a primit o multime de mesaje care o acuzau in fel si chip. Ea a tinut sa lamureasca situatia si a facut o scrisoare deschisa pe pagina sa de Facebook.
Scrisoare deschisă către primatele superioare:
Da, recunosc, am greșit.
Sunt vinovată de non-ucidere din culpă. Alt termen mai aproape de ce vreau să exprim nu am găsit. Ah, și de tăinuire, complicitate, presupun.
Greu de crezut, dar, în urma dezvăluirilor de ieri, sunt persoane care mă acuză că nu mi-am ucis pruncii, în pântec. Eu încă încerc să-mi înfășor mintea în jurul acestei atitudini și să înțeleg cum de au putut scoate asemenea inepții și, mai ales, de unde le-au scos. Că din inimă sigur nu. Am eu o bănuială de unde, dar nu e momentul s-o exprim... Oricum, e adânc.
Ok, nu suntem toți sentimentali, sensibili și empatici, dar, pentru numele Lui, cum reușește cineva să fie atât de cinic încât să vadă avortul terapeutic/medicinal ca pe o soluție pentru un copil "imperfect"?! (Pot pune link-uri cu oameni dizabilitați, care până și semințele le scuipă mai cu talent decât unul non-dizabilitat).
De unde putem ști ce destin măreț poate avea o persoană cu dizabilitate și câte suflete poate inspira prin exemplul personal?
Cum poți judeca totul numai după niște standarde implementate în conștiința noastră ca niște microcipuri?
Și, repet, cum poți ști că pruncul tău, născut tipic și sănătos, nu va avea o dizabilitate dobândită pe parcurs? Autism, accident, diabet, epilepsie... Ce ai face cu "defectul"?
Atunci l-ai ucide? Și dacă te arăți revoltat de această idee, spune-mi, te rog, diferența între a ucide un bebelus de 24s și unul de 52s (sau pune tu o cifră).
E cam trist dacă dragostea ta față de o ființă e condiționată de "perfecțiune". Continuarea AICI