Cristian Tudor Popescu a mărturisit în premieră și povestit, în cadrul unei emisiuni la radio Europa FM, cum a fost în vizită la Ceaușescu acasă, neinvitat.
“Pe 22 decembrie la pranz, am ajuns pana in poarta televiziunii romane cu grupul de manifestanti, impreuna cu Mircea Dinescu si Ion Caramitru. Ei au intrat in televiziune, eu nu pentru ca am un sentiment ucigator al ridicolului. Televiziunea nu mi-a placut niciodata, nu-mi place nici astazi.
Dar, mai mult, voiam sa ma duc acasa la Ceausescu. Am facut dreapta si am intrat in Orasul Interzis, in Primaverii, impreuna cu prietenul meu Serban, Dumnezeu sa-l odihneasca.
Am ajuns la casa lui Ceausescu, era un soi de domeniu de fapt, lung si portita de intrare era mica, ingusta, cu o ghereta. In ghereta nu mai era nimeni, in schimb in fata portii era un ins in civil care se plimba de colo colo. Evident pazind obiectivul.
Eram exact pe muchia dintre doua epoci la pranz, atunci. Noi ne-am uitat la respectivul, el s-a uitat la noi, noua ne era frica ca ne impusca, lui deja nu-i mai era, ca simtea ca placile tectonice ale istoriei se misca.
Asa ca am ramas uitandu-ne unii la altii. Situatia a fost deblocata de Serban cu o inspiratie de geniu, i-a zis securistului “am dori sa vizitam” si, parca eliberat, s-a dat la o parte “poftiti”.
Am ajuns in bucatarie. Pe masa era un fel de sote cu carne, o farfurie inceputa si, langa ea ceva ce m-a izbit mai tare decat mortii de cu o seara inainte, din decembrie de la universitate: un pepene verde taiat.
Am avut senzatia ca vad un cap omenesc acolo, decapitat, pe masa.
Multi poate nu-si dau seama ce insemna, cand taranii veneau saptamanal cu sacii sa ia paine de la oras, sa vezi un pepene rosu pe masa.
Un baiat a deschis frigiderul si au cazut de acolo portocale si mandarine, alt ins cu niste ochelari subtiri a strigat “nu mancati nimic, nu atingeti nimic sa vada lumea ce avea aici”.
Mai departe pe un culoar, un panou incadrat pe care erau numere de telefon scurte, dar numerele erau asa Tovarasul Nicu, Tovarasa Zoe, Tovarasul Valentin. Ceea ce mi s-a parut minunat si de neuitat.
Mai departe, un tiganus cu piranda lui gasisera un tort si voiau a manince din el. Si in clipa in care voiau sa manince, eu care aveam obsesiile mele – ma gandeam ca Ceausescu trebuie sa fi lasat ceva sa ne omoare – ii spun “ba si daca e otravita?!”. A ramas cu gura cascata la mine …
Un hol lung cu picture banuiesc ca originale, de pictori romani: Grigorescu, Luchian si in sfarsit am ajusn in curtea din spate unde mai erau si altii. Unul isi trasese un tabloul al lui Ceausescu pe cap ca un guler si dansa.
Asta a fost vizita mea la casa lui Nicolae Ceausescu in 22 decembrie.”, a povestit Cristian Tudor Popescu.