Pentru majoritatea viețuitoarelor, îmbătrânirea este o stradă cu sens unic. Dar nu și în cazul „jeleului pieptene”, un tip de ctenofor de mărimea unui mango, originar din estul Oceanului Atlantic. Când situația devine dificilă, nevertebrata transparentă îmbătrânește în sens invers, regresând la forma de larvă tentaculară. Apoi, când condițiile se îmbunătățesc, se maturizează din nou în adult, au raportat biologii săptămâna trecută, potrivit revistei Science.
Această capacitate remarcabilă ar putea explica modul în care această gelatină pieptene, Mnemiopsis leidyi, a supraviețuit călătoriilor oceanice prinsă în balastul navelor timp de săptămâni întregi, cu puțină hrană, pentru a deveni o specie invazivă, mai întâi în Marea Neagră și acum în unele părți ale Europei și Asiei. Iar acest invadator poate ajuta acum cercetătorii să înțeleagă mai bine îmbătrânirea.
„Când au o zi proastă, se dezintegrează”
„Studiul este o dovadă a cât de multe mai putem învăța de la nevertebrate”, spune Maria Miglietta, biolog marin la Universitatea Texas A&M. Ea studiază așa-numita meduză nemuritoare Turritopsis dohrnii, care a fost prima - și pentru mult timp considerată singura - specie descoperită care îmbătrânește în sens invers.
„Când au o zi proastă, practic se dezintegrează”, își amintește biologul marin Soto-Angel.
După ani de studii, cercetătorii au aflat care sunt temperatura și condițiile de adăpostire potrivite pentru a menține animalele în viață. După ce au reușit să finalizeze studiile inițiale privind sistemul nervos al speciei, echipa a început să împingă creatura la limitele sale - privând-o de hrană sau amputând lobii de țesut gelatinos care înconjoară gura și alcătuiesc o mare parte din corpul adult lung de 2 centimetri.
Aceste animale înfometate sau rănite s-au micșorat până au ajuns niște picături de doar câțiva milimetri, dar nu au murit. Când cei doi au început să le hrănească din nou, câteva au revenit la viață. Treisprezece din cele 65 de animale testate au dezvoltat două tentacule - o caracteristică pe care animalele o au în stadiul larvar.
„A fost o adevărată surpriză”
Oamenii de știință raportează că animalele reînviate au folosit aceste apendice pentru a vâna planctonul microscopic care plutea prin apropiere. Este posibil ca animalul în acest stadiu larvar să aibă un avantaj atunci când vine vorba de capturarea resurselor de hrană, notează autorii, ceea ce ar putea explica succesul său invaziv, deși acest lucru rămâne de testat. Cu suficientă hrană, jeleurile pieptene și-au regăsit în cele din urmă lobii și chiar au început să se reproducă din nou.
Până în prezent, biologii descoperiseră această capacitate de a reveni la un stadiu de viață anterior și de a se regrupa doar la două animale: meduza nemuritoare, un tip de Cnidarian, și o specie de tenie, Echinococcus granulosus. Descoperirea acestei abilități la un al treilea animal, ctenoforul „a fost o adevărată surpriză”, își amintește Soto-Angel.
„Întinerește, ca și cum s-ar întoarce în timp”
Deși atât meduzele nemuritoare, cât și ctenoforii au capacitatea de a întineri din nou, animalele procedează în moduri diferite. Meduzele au etape de viață distincte: o meduză în formă de clopot care plutește liber și care se reproduce sexual și un „polip” staționar care seamănă cu o anemonă de mare și care poate genera mai mulți polipi. Pe măsură ce îmbătrânește invers, celulele sale își pierd identitatea și fuzionează într-un „chist” care se rediferențiază într-un polip. „Nu este exact același individ care se transformă înapoi în stadiul anterior”, spune Soto-Angel.
Dar această dezintegrare celulară nu se întâmplă în cazul ctenoforilor. În cazul acestora, notează Soto-Angel, „este clar că este exact același individ care întinerește, ca și cum s-ar întoarce în timp”.
Mnemiopsis leidyi este un ctenofor considerat specie invazivă în Marea Neagră
„Mnemiopsis leidyi este un ctenofor de dimensiuni mari, înrudit cu meduzele, originar de pe coasta atlantică a Americii de Nord și de Sud. A fost introdusă accidental în Marea Neagră la începutul anilor 1980, cel mai probabil prin apa de balast a vapoarelor.
Se caracterizează prin prezența a 2 lobi mari mobili numiți lobi laterali sau orali, derivați ai corpului sferozom. Sub cei doi lobi principali sunt situați 4 lobi mai mici (auricule), care se închid unul pe altul prin marginile distale și înfășoară complet zona bucală a individului.
La marginea corpului, pe ambele părți aplatizate, se află un apparat tentacular. Partea centrală a aparatului tentaculat este situată deasupra gurii care seamănă cu o fantă. Hermafrodit, adaptat colonizării rapide, un individ produce în medie 2200 de ouă odată și depinde de dimensiunea individului și de temperatura apei.
În Marea Neagră reproducerea începe când apa are 21°C, atinge maximul când apa este cuprinsă între 23-26 °C, iar la 27°C rata începe să scadă drastic, la 28 °C fiind oprită.
Are capacitatea de a se regenera din propriile țesuturi, dacă acestea reprezintă cel puțin ¼ din masa totală a individului. Specie predominant carnivoră, se hrănește cu zooplancton și ocazional fitoplancton și detritus. Este capabil să se hrănească excesiv, chiar dacă este plin continuă să mănânce și vomită mari cantități de alimente.
Întâlnită în principal la adâncimi de 25-50 m, preferă o temperatură a apei cuprinsă între 23-25 ºC, și o salinitate de 6-25 ppt. Fiind o specie f adaptabilă o putem întâlni și adâncimi mai mici sau mai mari, tolerează temperaturi de la 6 la 31 ºC și salinitate de 4-39 ppt.
Se adaptează și se înmulțește rapid având impact negativ asupra speciilor native și a biodiversității în general.”, se arată în proiectul Ministerului Mediului, „Managementul Speciilor Invazive din Romania”.