„Cosa Nostra a Austriei”. Scandal și „răzbunare vieneză” după acuzațiile că partidul lui Nehammer controlează țara ca o grupare mafiotă

Controlul aproape absolut al partidului lui Karl Nehammer asupra Austriei, OVP, aflat la guvernare aproape fără întrerupere din 1987 și până astăzi, a făcut tema unui articol de analiză al Politico față de felul în care funcționează societatea austriacă și despre cum partidul a ajuns să semene cu o grupare mafiotă care se întinde ca o caracatiță peste regiunile austriece.

Explicațiile au fost date de jurnalistul Matthew Karnitsching, corespondent al Politico pentru Europa, și ilustrează reacția viscerală a partidului lui Nehammer după critici la o emisiune TV a jurnalistului.

Analiza vine cu doar câteva zile înainte de alegerile parlamentare din Austria, importante și pentru România, în contextul în care este posibil ca de rezultatul lor să depindă și șansa României de a intra pe deplin în spațiul Schengen.

Karnitsching scrie că aflat cât de puternic era OVP după o emisiune televizată de anul trecut în care nu s-a ferit să-l critice direct pe cancelarul Nehammer și partidul său.

Jurnalistului i s-a cerut să comenteze niște remarci controversate ale liderului austriac, care spusese că „oamenii săraci își hrănesc copiii la McDonald’s”.

După ce a spus că OVP nu mai are nicio legătură cu valorile creștine pe baza cărora a fost fondat, a început o întreagă furtună.

„OVP nu mai este un partid normal, nu mai este nici măcar un partid politic. Este, mai degrabă, un fel de Cosa Nostra ai cărui membri își dau unii altora avantaje. 

Partidul nu mai funcționează pe baza unei filosofii centrale sau a unei idei, ci pe baza nevoii de a rămâne la putere”, a spus Karnitsching în timpul interviului, provocând imediat furia unui coleg de platou, secretarul general al OVP.

Politicianul a răspuns imediat, spunându-i că a „întrecut măsura” prin comparația cu gruparea mafiotă care ucide oameni și i-a pretins jurnalistului scuze.

„Am refuzat. După emisiune, Stocker, roșu la față, s-a ridicat, și-a luat notițele și a ieșit supărat din studio și s-a dus direct la limuzina care îl aștepta afară”, scrie ziaristul.

Unul dintre motivele pentru care Stocker a fost atât de iritat de comentarii era că în discuțiile private dintre membrii partidului care fuseseră scurse în presă, politicienii OVP se referau unii la alții cu denumirea de „Familia”, o practică deseori întâlnită la diverse grupări de crimă organizată.

Originile partidului

OVP își are originile în mișcarea creștin-socială austriacă din secolul al XIX-lea, pe vremea când Austria încă era un mare imperiu care controla spații întinse din Europa și era una dintre marile puteri importante de pe continent.

Predecesorul neoficial al OVP, Partidul Creștin Social, a fost una dintre primele forțe politice susținătoare ale naționalismului austriac – o mișcare a vremii care susținea identitatea austriacă distinctă de cea germană și se opunea ferm oricărei încercări de a îndepărta Austria de imperiul său și de a o alipi în vreun fel la nou formatul Imperiu German.

În 1871, statele germane disparate se unificau pentru prima oară într-un stat german unic, sub conducerea Prusiei lui Otto von Bismarck, care lucrase activ pentru a exclude Austria catolică din acest aranjament politico-statal.

Ipotezele naționalismului german al vremii erau KleinDeutschland – Germania mică, sub dominația exclusivă a Prusiei – cea dorită și pusă în operă de Von Bismarck și GrossDeutschland – Germania mare visată de pan-naționaliștii germani care doreau și includerea Austriei în interiorul noilor granițe.

De-a lungul anilor care au urmat, Austria învinsă de Prusia în războiul „fratern” din 1866, s-a îndreptat spre conservarea propriului imperiu și s-a îndepărtat de orice deziderat al naționaliștilor germani ai epocii. În 1867, a fost agreat compromisul austro-ungar, iar Imperiul Habsburgic a rămas separat politic de spațiul german, chiar dacă, din punct de vedere identitar, naționaliștii austrieci au continuat să ducă lupta contra ideii de „pan-germanism”.

Pe aceste baze, Mișcarea Creștin-Socială din Austria a căutat să definească ideea de națiune austriacă pe baza apartenenței sale la Biserica Catolică, în opoziție cu protestantismul prusac și nord-german.

Partidul Creștin Social a dispărut după preluarea puterii de către austrofasciști în 1934. După reînființarea statului austriac în 1945, OVP a fost fondat de foști membri ai vechiului partid, și deși nu s-a proclamat niciodată succesor oficial al acestei mișcări, formațiunea are rădăcini clare în vechea ideologie a catolicismului social austriac.

Sistemul politic, ostatic al OVP

Multă vreme, scrie Karnitsching, partidul a fost considerat o extensie a Bisericii Romano-Catolice din Austria, iar credincioșii din partid au fost inclusiv porecliții „cei în negru”, după culoarea sutanelor purtate de preoți. Recent, continuă el, partidul servește unui alt zeu – puterea.

Pe baza federalismului austriac, care diluează sever puterea reală a executivului federal, influența reală rezidă în cele nouă land-uri ale țării. În interiorul acestora, OVP, din punct de vedere tradițional un partid al fermierilor, rămâne dominant și controlează șase din nouă.

Astfel, chiar dacă OVP ar pierde puterea la nivel federal duminică, puterea lui va rămâne la fel de mare în Austria.

Karnitsching descrie forța asimetrică a partidului drept o formă de „stat profund”, care se manifestă în toate aspectele politicii de la Viena. Timp de decenii, mai spune el, OVP-ul și SPO-ul (social-democrații, partidul uneori rival, alteori aliat), au împărțit puterea printr-un sistem clientelar numit „Proporz”.

Pozițiile birocratice, cele din domeniul învățământului sau din zona executivă din companiile controlate de statele federate erau împărțite nomenclaturii celor două partide aproape egal pentru a menține un echilibru ușor de gestionat.

Deși rigiditatea acestui sistem s-a mai erodat în ultimii ani după apariția noilor partide, inclusiv a Verzilor și Partidului Libertății, numirile se fac tot pe bază de afiliere politică, fie ea formă sau informală. Nicio altă forță politică nu este mai pricepută la a gestiona acest sistem în propria favoare decât OVP.

Controlul asupra presei

Televiziunea la care a apărut jurnalistul, ORF, deși nominal neutră, are o audiență de peste două treimi din populația țării aproape în fiecare zi – cu ajutorul transmisiilor radio și TV, și se află în inima sistemului descris anterior.

Cele trei posturi de televiziune ale sale, numeroasele posturi radio și principalul site de știri, fac din ORF principala țintă a manipulărilor politice.

Deși redacția se presupune că e ferită de intervenții directe, ele se întâmplă, totuși, destul de des, spune Karnitsching – un caz flagrant din urmă cu mai mulți ani este cel al unui politician OVP care i-a sunat pe reporteri de 22 de ori într-o zi să se plângă de un material în care erau detaliate fapte de interferență politică.

OVP, deși nu se rușinează de la a face astfel de intervenții directe, preferă o abordare ceva mai subtilă – în stilul corupției est-europene pe care o disprețuiesc, politicienii austrieci își instalează oamenii în poziții de putere cheie, fie că e vorba de funcții de editor sau unele ceva mai mari – de directori general.

Numirea tuturor directorilor generali din ultimii cinci ani a fost un proces „bizantin” (termen folosit pentru a denota un sistem politic complex și complicat cu tente autocratice, în care luptele politice se duc clandestin și larvar pe bază de complot și intrigi – n. red.) de schimburi politice și de construcție de alianțe, similar cu cel în care sunt aleși papii. Actualul șef al ORF este un interpus al OVP, mai scrie ziaristul de la Politico.

„În noaptea în care am apărut la emisiune, mi s-au alăturat editorul cotidianului vienez Der Kurier, o extensie jurnalistică a OVP, dar și de secretarii generali ai OVP și SPO.

Ca urmăritor de o viață al politicii austriece, mi-a fost teamă că discuția se va transforma rapid într-o discuție sterilă despre cine și ce a spus între reprezentanții celor două partide, așa cum se întâmplă deobicei la astfel de program. Am luat decizia să schimb eu lucrurile.

În ultimii ani am scris cuprinzător despre corupția din interiorul OVP și despre criza pe care a traversat-o în vreme Regelui său Soare, Sebastian Kurz.

Deși corupția în politică nu este în niciun caz un atribut exclusiv al OVP, am realizat nivelul la care partidul a reușit să se inoculeze în fiecare aspect al societății austriece, iar asta m-a descumpănit”, scrie Karnitsching.

Răzbunarea vieneză

Karnitsching spune că după episodul de la televiziune, OVP a făcut mari eforturi ca să-i dovedească că a avut dreptate când l-a asemănat cu o grupare mafiotă.

În zilele de după apariție, spune el, clipul de la emisiune a devenit viral și a declanșat numeroase dezbateri pe rețelele sociale – un oficial OVP l-a numit „agitator de stânga”, alți lideri ai formațiunii s-au plâns direct la televiziune, nu doar cu privire la apariția jurnalistului în emisiune ci și legat de faptul că moderatoarea „nu a intervenit să-l pună la colț”.

După o presiune puternică din partea OVP la adresa televiziunii, conducerea acesteia a angajat o firmă de avocatură care să evalueze episodul și să determine dacă el a fost gestionat corect de echipa editorială.

Firma a dat ORF un calificativ „de trecere”, dar asta nu a fost suficient pentru OVP. Partidul a continuat să facă agitație și să atace emisiunea și moderatoarea , Claudia Reiterer, conform surselor din interiorul televiziunii, citate de Politico.

Într-un final, OVP și-a obținut răzbunarea – luna trecută, televiziunea austriacă a anunțat desființarea emisiunii Im Zentrum după 17 ani de transmisie live. Cei care lucrau la emisiune sunt siguri că episodul „Cosa Nostra” a fost cel care a provocat decizia.

Întrebat cu privire la motivele desființării programului, purtătorul de cuvânt al televiziunii, Martin Biedermann, a declarat că Im Zentrum a fost anulată pentru că „era prea veche”

Lupta contra presei

Între timp cruciada OVP contra presei continuă – luna viitoare, avocații televiziunii austriece vor încerca să apere în justiție decizia concedierii uneia dintre cele mai importante corespondente ale sale, Sonja Sagmeister.

În cariera sa de 30 de ani la ORF, Sagmeister a relatat despre UE și NATO și a lucrat ca reporter la principalul program de știri de seară al televiziunii.

În octombrie 2022, l-a intervievat pe ministrul economiei, Martin Kocher, iar în timpul interviului ea a refuzat să se conformeze listei de întrebări pre-agreate între politician și conducerea postului.

Consecințele au apărut după puțin timp – câteva luni mai târziu, Sagmeister a fost transferată de pe poziția ei de jurnalist de investigații pe o funcție în care trebuia să pregătească necrologuri. După ce a dat ORF în judecată anul trecut, ea a fost concediată.

Între timp, OVP se păstrează ocupat cu reconfigurarea legislației din domeniul presei după ce vreme de ani de zile a fost zguduit de publicarea corespondenței interne între membrii săi care arăta nivelul corupției sale.

Partidul intenționează, acum, să criminalizeze publicarea de conversații din dosare de corupție, cu excepția celor făcute publice de autorități.