În timp ce afară se duc lupte grele, într-unul dintre buncărele din Ucraina, parcă timpul s-a oprit în loc. Mici, speriați și înfrigurați, câțiva copii dorm ghemuiți unul lângă celălalt, în timp ce mamele lor îi privesc cu dragoste și tristețe în suflet.
Unii dintre ei nici nu se cunosc, însă, cu toate acestea, împart aceeași pătură, același adăpost și aceeași poveste, cea a războiului.
Războiul a venit ca un fulger, iar din lipsa unor paturi sau saltele, ce mici dorm pe bucăți de covor tip puzzle confecționate din spumă extrem de subțire. Betonul este rece, la fel și trupurile lor firave.
În fiecare seară, acești copii adorm în miros de mucegai și aer închis. Adorm printre pereți scorojiți și plini de praf.
În loc să adoarmă pe cântecele și poveștile mamelor lor, aceștia adorm în zgomotul bombardamentelor și a sirenelor care răsună toată noaptea deasupra Ucrainei. Aceasta este imaginea durerii pe care războiul a adus-o în lumea copiilor din Ucraina.