De ce ne curge nasul atungi când consumăm alimente picante
Publicat acum 4 ore si 18 minute
”O să pornim de la gândul că, pentru ei, este noua normalitate. Este o perioadă în care au nevoie să se adapteze la noile condiții de viață. Probabil în primele luni le-a fost mai ușor, pentru că exista o explicație din partea părinților, care spuneau că se va termina, acum ei nu văd unde este finalul.
Deja se înregistrează multe cazuri de anxietate și depresie, chiar și în rândul elevilor de vârste mai mici.
Ar fi ideal dacă părinții, dincolo de explicațiile legate de sănătate și de felul în care se pot proteja, ar putea să le imprime o rutină, în care să existe un echilibru între activitățile acelea ce țin de școală, orientarea ce ține de jocuri video, sau activități ce țin de ecrane sau de statul online, pentru că, din păcate, acolo s-au îndreptat toți, ținând cont de vârstă. Părinții nu prea au găsit soluții și alte activități, cum ar fi cele gospodărești, în care copiii pot fi implicați.
Ce am mai constatat este o dificultate în a comunica cu prietenii sau colegii lor de altadată, adică această comunicare online s-a transformat într-o comunicare artificială.
Cu siguranță vor ieși și se vor readapta. Dar trebuie să luăm în calcul cam câte luni au stat izolați și probabil o perioadă de timp în care ei vor reînvăța să socializeze, să se comporte liber, fără frici, să se reapropie de colegii și de prietenii lor, să reintroducă activitățile pe care altădată le făceau. Pentru că, după cum știți, foarte mulți elevi mai făceau și activități extrașcolare sau se jucau liber.
Cu siguranță este o traumă colectivă care i-a afectat și pe copii. Sigur vor avea frici la început. Sigur că se pot gândi că li se poate întâmpla ceva. Unii vor face germofobii!
Sunt copii care și-au văzut părinții ieșind din casă pentru cumpărături și ei au refuzat să iasă, sunt copii care le-au cerut părinților să nu plece în vacanță, este clar că anxietatea a ajuns la cu totul alt nivel pentru ei.
Trebuie să ținem cont și de ceea ce imprimă părinții. Dacă există o familie în care părinții sunt anxioși, și vor continua să aibă un comportament restrictiv cu veșnică frică, cu siguranță că și copiii se vor comporta la fel. Există un mimetism acolo”, a explicat Gabriela Minescu.