Reforma, asupra căreia negociatorii au ajuns la un acord în februarie, urmăreşte de asemenea să controleze mişcările migratorii în interiorul spaţiului Schengen şi să răspundă situaţiilor de instrumentalizare a migranţilor de către statele terţe, relatează AFP.
Astfel, un stat membru al UE va putea "să transfere cetăţeni din state terţe reţinuţi în zonele de graniţă şi aflaţi ilegal pe teritoriul său către statul membru de unde au sosit direct".
"Arestarea va trebui să se desfăşoare într-un cadru de cooperare bilaterală", precizează un comunicat al Consiliului UE.
Pentru a combate tentativele unor state terţe de a orchestra sosirea migranţilor în blocul comunitar, cum au fost acuzate Rusia şi Belarusul că procedează în scop de destabilizare, noile reguli vor permite de asemenea statelor UE să limiteze numărul punctelor de trecere la frontiere.
Noile reguli de asemenea vor permite impunerea de măsuri obligatorii la nivel european pentru a restrânge accesul în blocul comunitar pentru cetăţenii din state terţe în cazuri de urgenţă sanitară de mare amploare, putând fi astfel impuse inclusiv teste şi măsuri de carantină, după ce în timpul pandemiei de COVID-19 Bruxellesul nu a putut emite decât recomandări la adresa statelor membre pentru a încerca să armonizeze restricţiile impuse călătorilor la intrarea în UE.
În interiorul spaţiului Schengen, ce cuprinde 27 de ţări - dintre care 23 membre ale UE, plus Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia -, precum şi două ţări admise doar cu frontierele aeriene şi navale (România şi Bulgaria), peste 400 de milioane de persoane pot să circule în principiu fără a fi supuse controalelor la graniţe.
Însă începând din 2015, invocând presiunea migratorie şi/sau ameninţarea teroristă, mai multe state membre au reintrodus controale de identitate la frontiere, în prezent în vigoare în opt dintre ele.
Aceste controale sunt autorizate de Codul Schengen ca măsură excepţională, în caz de ameninţare gravă pentru ordinea publică ori pentru securitatea internă a unui stat, dar numai în mod provizoriu şi pentru o durată ce nu poate depăşi şase luni, dispoziţie de care nu au ţinut cont statele care au recurs la controale.
Reforma acum adoptată prevede că în caz de ameninţare gravă pentru securitatea sa, un stat poate autoriza controale la frontierele sale pentru o durată maximă de doi ani, cu posibilitatea prelungirii încă un an.
Dar aceste state vor trebui să evalueze necesitatea şi proporţionalitatea controalelor şi să determine dacă obiectivele urmărite nu pot fi atinse prin măsuri alternative.