Comoara din beciul Bibliotecii Naționale. Cărți vechi și rare și milioane de documente care riscă să putrezească

O parte importantă a moştenirii culturale a României se  află de zeci de ani depozitată în condiţii insalubre şi se degradează pe zi ce trece.

 Vorbim despre milioane de publicaţii - nimeni nu ştie câte - care  putrezesc  în subsolurile Bibliotecii Naţionale a României. Acolo sunt zeci de depozite care nu s-au aflat în atenţia statului român, care acum deplânge furtul obiectelor din tezaurul dacic şi acuză lipsa normelor de siguranţă.

 Protejarea acestui patrimoniu documentar nu este doar o responsabilitate a Bibliotecii, ci și a întregii societăți, întrucât pierderea acestor materiale înseamnă pierderea unei părți din identitatea și memoria colectivă a națiunii. Fără măsuri concrete, riscăm ca o parte din istoria României să se piardă definitiv.

Oamenii care ne salvează cărțile

 Zeci de ani, arhiva de documente a Bibliotecii Naționale a României a zăcut în depozite insalubre, fără ca cineva să știe sau să își propună să vadă ce este acolo. În 2012, odată ce instituția s-a mutat în noul sediu, toate milioanele de pachete au fost aduse aici. A mai fost nevoie de niște ani și, poate de o întâmplare, ca lucrurile să înceapă să se schimbe.

 „Era aşa, o mică alee. Acum, ce vedeți, este super ok. Erau, efectiv, vrafuri de publicații de 2-3 metri. Doar așa, un culoar în care te puteai șerpui prin el. Ăsta a fost dd24, primul impact. Tot ce e aici e terra incognita, adică nu ştii ce găseşti, de unde, din ce an sunt. Nu știi ce ai: cărţi, publicaţii, broşuri, pliante, afișe... pentru fiecare trebuie să organizezi, cumva, un anumit proces de lucru”, explică Iulian Angheluță, de la Asociația Free Miorița.

Iulian Angheluţă e cel care a demarat proiectul, a strâns bani pentru toate cele necesare, de la bandă adezivă la lăzi de transport, şi a creat nişte proceduri de lucru. E sprijinit de angajații Bibliotecii, dar aceştia sunt puţini şi fac asta voluntar, în afara programului lor obişnuit. 

Traseul cărților, din depozitele pline de praf până pe rafturi

 În depozite se intră acum doar cu costume speciale, pentru că documentele sunt posibil contaminate cu mucegaiuri, ciuperci, și pline de tone de praf. Ele sunt desfăcute din pachete, sortate, desprăfuite și trimise la decontaminare.

 Sunt şi voluntari veniţi din afară, dar tot foarte puţini. Domnul Constantin, de exemplu, vine aproape zilnic să se ocupe de cărți. Aspiră volum cu volum, într-un demers care pare fără sfârşit.

 Dar se bucură atunci când găsește câte un exemplar rar, cărţi de la 1600, de la 1700, ziare de la plecarea lui Cuza, elemente importante din istorie, volume de neînlocuit.

 Cu toate acestea, depozitele nu au fost o prioritate până la actuala conducere a bibliotecii. Niciunul dintre cei șapte directori anteriori nu a demarat procesul de inventariere, curățare și poate, în viitor, de redare a documentelor către public. Abia în ultimii ani lucrurile s-au schimbat.

 „Anul fiscal trecut a fost primul în care am primit o sumă de bani, din partea Ministerului Culturii. Sper ca bugetul de anul acesta să mai cuprindă măcar – a fost ceva în jur de 900.000 de lei. Se aflau diverse pachete, cărţi, unele aranjate, inventariate, altele nu. După cum ați văzut, sunt și lucruri confiscate în timpul regimului comunist din diverse biblioteci”, a declarat Adrian Cioroianu, directorul Bibliotecii Naționale.

 E un pas înainte, dar unul insuficient. Pentru că nevoile ar fi de milioane de euro, probabil.

 „E nevoie de bani pentru foarte multe instrumente tehnice, rafturile costă foarte mult, pentru că sunt niște rafturi care trebuie să respecte nişte standarde. Toate cărţile astea sunt duse la decontaminare, sunt selectate, dar ele trebuie, în cele din urmă, rearanjate pe rafturi. Şi toate depozitele care au acum cărţi numite destructurate trebuie umplute cu rafturi astfel încât să revină la starea lor normală într-o bibliotecă naţională”, explică Simona Noapteș, bibliotecară.

Ar fi nevoie de 100 de ani ca să poată fi salvate toate documentele

4.430.000 de unități bibliografice, 14 depozite, peste 4800 de metri pătrați de documente au început ușor să iasă la lumină. 

Până acum, au fost trimise la decontaminare 12 transporturi de cărţi şi au fost eliberate două depozite. În ritmul acesta, ar fi nevoie de undeva la 100 de ani pentru ca toate aceste cărți și documente să poată fi expuse.

Angajați puțini și nemotivați

 Biblioteca Națională are acum sub 200 de angajați, din ce în ce mai puțini. Pentru că se pensionează, iar tinerii vin greu în sistem, sunt prost plătiţi şi nemotivaţi să participe la un demers de asemenea anvergură. Mai ales că nu există niciun model, nicio procedură, întrucât nicio altă bibliotecă naţională din lume nu s-a mai aflat vreodată în această situaţie.