Descoperirea fascinantă arată cât de puțin se știe despre adâncurile oceanului.
Vasta colonie, despre care se crede că este cea mai mare din lume, găzduiește remarcabilul pește de gheață (Neopagetopsis ionah), care are un craniu transparent și sânge transparent. Peștii de gheață sunt singurele vertebrate care nu au globule roșii.
Pentru a supraviețui la temperaturi atât de scăzute, a dezvoltat o proteină anti-îngheț în sângele său transparent, care oprește creșterea cristalelor de gheață.
Colonia de reproducere a fost descoperită în februarie 2021 de nava germană de cercetare polară Polarstern, care supraveghea fundul mării la aproximativ jumătate de kilometru sub navă. A folosit un sistem de camere de dimensiunea unei mașini, atașat la pupa navei, care transmite imagini pe punte în timp ce este remorcat.
Expediția s-a concentrat pe curenții oceanici, iar descoperirea cuiburilor, distincte de fundul noroios printr-un cerc de pietre, a fost o surpriză.
„Tocmai am văzut cuib după cuib de pești timp de patru ore și, în acest timp, am parcurs poate șase kilometri de fundul mării”, a spus Autun Purser, cercetător la Institutul Alfred Wegener din Bremerhaven, Germania.
El este autorul principal al unui studiu asupra coloniei de pești de gheață, publicat joi în revista Current Biology.
„Nu am mai văzut așa ceva în 15 ani de când lucrez ca un om de știință oceanic”, a spus Purser. „După acea scufundare, am trimis un e-mail experților de pe țărm care știu despre astfel de pești. Ei au spus, da, acest lucru este unic.”
Alte imagini ale camerei au dezvăluit extinderea dramatică a coloniei de reproducere - și natura sa uniformă izbitoare.
„Aceasta este într-adevăr o descoperire surprinzătoare”, a spus John Postlethwait, profesor de biologie la Universitatea din Oregon, care studiază peștii
„Este, de asemenea, semnificativ. Amploarea biomasei este pentru mine cel puțin neașteptată. Și măsura în care peștii modifică structura fundului sedimentului creează (un) habitat pentru o comunitate care unduiește rețeaua trofică pentru a susține o varietate uriașă de specie”, a adăugat el.
Colonia acoperă mai mult de 240 de kilometri pătrați, au spus cercetătorii. Cu, în medie, un cuib la fiecare trei metri pătrați, ei au estimat că colonia include aproximativ 60 de milioane de cuiburi active.
Fiecare dintre cuiburile distanțate uniform avea aproximativ 15 centimetri adâncime și 75 de centimetri în diametru și conținea în medie 1.735 de ouă.
Majoritatea erau păzite de un pește adult. Unele cuiburi conțineau doar ouă, iar unele erau nefolosite.
„Distația dintre cuiburi este un fel ca distanța dintre păsări pe o linie telefonică”, a adăugat Postlethwait prin e-mail.
„Unor animale le place să fie sociale, dar există o limită. Adunarea le poate oferi avantaje pentru a-și găsi pereche, dar oferă o sursă bogată pentru prădători”.
Peștii par să fie atrași de o zonă de apă mai caldă, care este cu aproximativ 2 grade Celsius mai caldă decât fundul mării din jur, care este rece 0 grade Celsius, a spus Purser. (Apa de mare îngheață la o temperatură mai scăzută decât apa dulce.)
Cercetătorii au implementat două sisteme de camere pentru a monitoriza cuiburile de pești de gheață până când o navă de cercetare se întoarce.
Speranța este că fotografiile vor surprinde mai multe detalii despre ecosistemul cuiburilor de pește.
O întrebare la care doresc să răspundă cercetătorii este cât timp peștii adulți păzesc ouăle - experții bănuiesc că ar putea dura luni - și dacă paznicul este de sex masculin sau feminin.
„Se pare că comportamentul reproductiv al majorității, dacă nu al tuturor, peștilor de gheață, se învârte în jurul curtarii femelelor prin construirea unui cuib „bun””, a spus expertul în pești de gheață H. William Detrich, profesor emerit de biochimie și biologie marine la Universitatea Northeastern, prin e-mail.
Descoperirile dezvăluie un ecosistem unic la nivel global, potrivit cercetătorilor, și spun că ar trebui să fie desemnată zonă protejată.
„Implicațiile pentru conservarea acestei specii sunt clare – ar trebui stabilită o zonă marină protejată în Marea Weddell pentru a preveni exploatarea acestei specii de pești de gheață”, a adăugat Detrich.
În timp ce Marea Weddell este acoperită cu gheață de mare pe tot parcursul anului, gheața este relativ subțire - o grosime de trei picioare - ceea ce înseamnă că fotosinteza poate avea loc și viața poate prospera. Purser a spus că fundul Mării Weddell este departe de a fi steril, cu bureți de mare, corali, caracatițe și stele de pește pândind de-a lungul fundului mării.
Aproximativ 2.000 de foci trăiesc, de asemenea, în zonă și probabil se scufundă în zona de reproducere și se hrănesc cu peștele de gheață, a spus el, deși nu au dovezi clare.
Purser a spus că, deși există specii de pești de apă dulce care fac tipuri similare de cuiburi, oamenii de știință „nu au văzut niciodată colonii ca aceasta în adâncul mării”.
„Bănuiesc că am filmat doar poate 1% din fundul Mării Weddell și cine știe ce mai este ascuns în jurul locului. Sunt convins că există multe lacune în cunoștințele noastre despre marea adâncă”.