Înainte ca Rusia să lanseze invazia pe scară largă în Ucraina, mulți, inclusiv Kievul, erau sceptici că un război major ar putea reveni în Europa. După mai bine de doi ani însă, se întrevede o schimbare cândva de neconceput în ceea ce privește recrutarea, scrie CNN. Mai multe țări europene au reintrodus sau extins serviciul militar obligatoriu pe fondul amenințării tot mai mari a Moscovei, ca parte a unor politici care să întărească apărarea, care este posibil să fie extinsă și mai mult.
„Înțelegem că ar putea fi necesar să ajustăm modul în care ne mobilizăm pentru război, modul în care producem echipamente militare, recrutăm și instruim personalul”, a declarat Robert Hamilton, șeful departamentului de cercetare Eurasia din cadrul Foreign Policy Research Institute, care a fost ofițer în armata SUA timp de 30 de ani. „Este tragic de adevărat că ne aflăm aici, în 2024, și ne confruntăm cu întrebările legate de modul de mobilizare a milioane de oameni care să fie aruncați într-un posibil război, dar acesta este punctul în care ne-a adus Rusia”, a spus el.
Riscurile unui război mai mare în Europa au crescut după ce președintele rus Vladimir Putin „a recurs în cele din urmă la un conflict deschis” în Ucraina, urmărindu-și scopul de a „recrea imperiul sovietic”, a declarat generalul Wesley Clark (Ret.), care a fost comandantul suprem al forțelor aliate ale NATO în Europa. „Așa că avem acum un război în Europa pe care nu credeam că îl vom mai vedea vreodată”, a declarat Clark, care a condus forțele NATO în timpul războiului din Kosovo. „Nu este clar dacă acesta este un nou Război Rece sau un război fierbinte emergent”, a continuat el, dar ”este un avertisment foarte iminent pentru NATO că trebuie să ne reconstruim apărarea”. Aceste eforturi includ încorporarea, spune el.
Revenirea încorporării subliniază noua realitate
Mai multe țări europene au renunțat la recrutarea obligatorie după Războiul Rece, dar mai multe națiuni – în special din Scandinavia și Țările Baltice – au reintrodus-o în ultimii ani, în mare parte din cauza amenințării ruse. Fuga de înrolare poate duce la amenzi sau chiar la închisoare în unele țări.
Letonia este cea mai recentă țară care a introdus recrutarea. Serviciul militar obligatoriu a fost reintrodus la 1 ianuarie anul acesta, după ce fusese abolit în 2006. Bărbații vor fi supuși încorporării în termen de 12 luni de la împlinirea vârstei de 18 ani sau de la absolvirea studiilor pentru cei care se află încă în sistemul de învățământ.
„La început au existat multe reticențe”, a declarat Arturs Pīlācis, un student în vârstă de 20 de ani. El nu s-a prezentat încă la încorporare, dar a urmat voluntar un curs militar de o lună. Dar, în cele din urmă, „necesitatea unui serviciu de apărare de stat a fost clară”, a spus el. „Nu a existat cu adevărat o opțiune în care să stăm deoparte și să ne gândim că lucrurile vor continua ca înainte din cauza agresiunii la care este supusă Ucraina”.
În aprilie, Norvegia a prezentat un plan ambițios pe termen lung care aproape va dubla bugetul de apărare al țării și va adăuga peste 20.000 de soldați recrutați, angajați și rezerviști la forțele armate. „Avem nevoie de o apărare adecvată scopului în noul mediu de securitate”, a declarat prim-ministrul Jonas Gahr Støre. Recrutarea în Norvegia este obligatorie, iar în 2015 a devenit primul membru al alianței defensive NATO care a recrutat atât bărbați, cât și femei în condiții egale.
Studentul la economie Jens Bartnes, în vârstă de 26 de ani, și-a încheiat pregătirea militară la vârsta de 19 ani. „Sunt fericit că am făcut-o, am învățat multe din acel an că nu aș învăța altfel – despre mine, despre limitele mele fizice și mentale și abilități presupun, dar și despre munca în echipă. Este un cu totul alt mod de viață”, a spus el. „Sunt dispus să lupt pentru țara mea, dacă este nevoie, pentru că cred în valorile pe care se construiește societatea norvegiană și cred că acele valori ale incluziunii, egalității și democrației merită să luptăm”, a adăugat Bartnes.
Max Henrik Arvidson, în vârstă de 25 de ani, a fost recrutat în armata norvegiană pentru un an, între 2019 și 2020. El vede serviciul militar ca pe o datorie esențială: „Știu că singurul mod în care ne putem opune unei agresiuni mai mari din partea Rusiei este să continuăm să dăm Ucrainei arme și ajutor, rămânând în același timp puternici alături de NATO în ansamblu și de Uniunea Europeană.”
Dezbateri privind recrutarea au avut loc și în alte țări europene. În Regatul Unit, conservatorii au lansat ideea serviciului militar în campania lor electorală eșuată.
Dar poate cea mai surprinzătoare transformare este în curs de desfășurare în Germania, care de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a avut o aversiune față de militarizare. Într-o altă premieră de după Războiul Rece, Germania și-a actualizat anul acesta planul în cazul izbucnirii unui conflict în Europa, iar ministrul apărării, Boris Pistorius, a prezentat în iunie o propunere pentru un nou serviciu militar voluntar. „Trebuie să fim pregătiți de război până în 2029”, a spus el.
„Vedem că dezbaterea este aprinsă acum. Și acesta este primul pas”, a declarat Sean Monaghan, cercetător la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. „Acest lucru nu se întâmplă peste noapte, este o mare schimbare mentală”.
Nu toată lumea este pregătită să răspundă apelului. În Lituania, de exemplu, opiniile studenților cu privire la serviciul militar variază, a declarat Paulius Vaitiekus, președintele Uniunii Naționale a Studenților din Lituania. De când țara a reintrodus serviciul militar obligatoriu în 2015 din cauza unei „situații geopolitice schimbate”, aproximativ 3500-4000 de lituanieni cu vârste cuprinse între 18 și 26 de ani sunt înrolați în fiecare an pentru o perioadă de nouă luni. Vaitiekus a spus că studenții au lansat inițiative pentru a trimite provizii pe linia frontului ucrainean. A existat „o schimbare în mentalitatea tinerilor în sensul de a fi mai activi, deși nu neapărat prin recrutare”, a adăugat el.
Având în vedere că recrutarea rămâne un subiect nepopular în unele țări, NATO se străduiește să își atingă noul obiectiv de a avea 300.000 de oameni gata să fie activați într-o lună și încă o jumătate de milion disponibili în șase luni, a declarat Monaghan. „În timp ce NATO a declarat că a îndeplinit deja acest obiectiv, UE a spus că membrii săi vor avea dificultăți. NATO se bazează pe forțele americane pentru a-și atinge obiectivul. Aliații europeni trebuie să găsească noi modalități de a genera personal. Ceva trebuie să se întâmple aici”, a spus el.
O altă problemă este că acest obiectiv ar permite NATO să lupte doar într-un conflict relativ scurt, de până la șase luni, a adăugat Monaghan.
Unul dintre cei mai noi membri ai NATO, Finlanda, are capacitatea de a activa peste 900.000 de rezerviști, 280.000 de militari fiind pregătiți să răspundă imediat în caz de nevoie. Cu toate acestea, pe timp de pace, Forțele de apărare finlandeze angajează doar aproximativ 13.000 de persoane, inclusiv personalul civil. „Finlanda este un exemplu bun”, deoarece forța sa de rezervă poate fi integrată într-o forță activă foarte mică, a declarat Hamilton, de la Foreign Policy Research Institute. Din punct de vedere istoric, a explicat el, Finlanda a fost „blocată” între NATO și Uniunea Sovietică, nefiind aliniată cu niciunul dintre cele două, astfel că trebuia să se poată apăra singură.
Norvegia și Suedia, cel mai nou membru al NATO, au modele similare, ambele menținând un număr semnificativ de rezerviști, deși nu la fel de mulți ca Finlanda.
Suedia, unde recrutarea este acum și neutră din punct de vedere al genului, a chemat aproximativ 7000 de persoane în 2024. Numărul va crește la 8000 în 2025, potrivit forțelor armate suedeze. De la începutul războiului din Ucraina, „ceea ce vedem este că atât cunoștințele, cât și atitudinea s-au schimbat”, a spus ea.
„Suedia are încorporare din 1901, așa că într-un fel face parte din cultura noastră”, a declarat Marinette Nyh Radebo, manager de comunicare la agenția care ajută la testarea recruților și raportează Ministerului Apărării. „Când recrutarea a fost activată din nou, la început, am spus că recrutarea este bună pentru CV-ul tău, pentru a aplica pentru un nou loc de muncă, de exemplu”, a spus Radebo. „Dar astăzi comunicarea noastră este mai degrabă de genul: aceasta este o datorie pe care trebuie să o faci pentru Suedia.”
Este NATO pregătită pentru război?
NATO și-a revizuit strategia și și-a consolidat capacitățile în ultimul deceniu, ca răspuns la amenințarea tot mai mare din partea Moscovei. Atacul la scară largă al Rusiei asupra Ucrainei în 2022, care a urmat sprijinului său pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei și anexării ilegale a Crimeei în 2014, a determinat în mod inevitabil aliații să reevalueze dacă sunt pregătiți pentru război și să își consolideze apărarea.
„Din 2014, NATO a trecut prin cea mai semnificativă transformare a apărării noastre colective dintr-o generație”, a declarat purtătorul de cuvânt al NATO, Farah Dakhlallah, pentru CNN. „Am pus în aplicare cele mai cuprinzătoare planuri de apărare de la Războiul Rece, având în prezent peste 500.000 de soldați la un nivel ridicat de pregătire”.
Dar există apeluri pentru ca aliații să își sporească capacitățile în continuare și mai rapid.
În timp ce aliații NATO „sunt cu siguranță pregătiți să lupte”, există încă întrebarea dacă sunt pregătiți pentru un război prelungit, cum ar fi cel din Ucraina, a spus Monaghan, subliniind că există încă de lucru într-o serie de domenii. Printre acestea se numără capacitatea industrială, cheltuielile de apărare și reziliența societății – unde ar interveni problema recrutării.
Modul în care personalul militar este recrutat și instruit este o decizie care aparține fiecărei națiuni, a declarat Dakhlallah, adăugând: „Aproximativ o treime dintre membrii NATO au o anumită formă de serviciu militar obligatoriu”. „Unii aliați se gândesc la încorporare. Cu toate acestea, ca alianță, noi nu prescriem serviciul militar obligatoriu”, a spus Dakhlallah.„Important este ca aliații să continue să aibă forțe armate capabile să ne protejeze teritoriul și populațiile.”
În plus față de luptele din Ucraina, Rusia a lansat, de asemenea, un război hibrid în întreaga Europă, spun experții, care implică atacuri asupra infrastructurii, atacuri cibernetice, dezinformare, sabotaj, interferențe electorale și transformarea migrației în armă.
„Acest lucru a devenit din ce în ce mai agresiv”, a spus Monaghan. „Toate acestea înseamnă că aliații NATO se confruntă cu o situație geopolitică foarte diferită de cea din ultimele două decenii”.
Situația ar putea fi complicată și mai mult de alegerile prezidențiale din SUA din noiembrie. Lucrurile vor arăta foarte diferit dacă fostul președinte Donald Trump – care a declarat că ar încuraja Rusia să facă „ce naiba vrea” oricărei țări NATO care nu respectă orientările blocului privind cheltuielile de apărare – se întoarce la Casa Albă.
„Cred că există o înțelegere foarte bună între liderii militari ai NATO că trebuie să coopereze și că există o dorință de a face acest lucru”, a declarat Clark.
În acest an, veteranii celui de-al Doilea Război Mondial s-au adunat pentru comemorarea Zilei Z, unii posibil pentru ultima oară. Urmașii lor ar putea fi nevoiți acum să-și asume genul de responsabilitate de care se spera că nu va mai fi nevoie din nou.
„Cred că tinerii din Europa și SUA vor ajunge să realizeze că această generație, la fel ca generația care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, nu a cerut să fie „cea mai mare generație”, dar circumstanțele le-au pus această povară”, a spus Clark. „În democrații, nu ne place să ne pregătim pentru război, nu vrem să ne gândim la aceste lucruri”, a spus el. Cu toate acestea, „Cred că oamenii vor răspunde la circumstanțele pe care le văd.”