Schema mafiei din România. Susţinere de la nivel înalt | Luxul în care se scaldă interlopii ce au acaparat ţara

Palate în toată regula, mașini de sute de mii de euro bucata, kilograme de aur, iar când vor ei blochează chiar cartiere întregi. S-a văzut și la înmormântarea șefului clanului Pian, când în numele păstrării ordinii publice timp de 3 zile poliția a închis străzile din împrejurimile palatului Pian. Nu a trecut decât cine era aprobat, iar apoi la înmormântare forțele de ordine triau la intrarea în cimitir participanții după lista dată de familie.

Totul, se pare, după o negociere în creierii nopții, în biserică, între șefii poliției și cei ai clanului. 

Controversele din jurul înmormântărilui lui Emi Pian au iscat și un scandal monstru la vârful sistemului, cu acuzații din interiorul poliției de protecție pentru interlopi.

Luxul în care se scaldă interlopii ce au acaparat ţara

Fiindcă este limpede pentru toată lumea, aceste clanuri n-ar avea cum să fie atât de puternice dacă nu ar fi nu doar tolerate, ci protejate de la cel mai înalt nivel al statului.

Așa au ajuns, nu numai la averi fabuloase, ci, în anumite cazuri, să dețină la propriu, cartiere întregi, dacă nu chiar orașe, să se învârte în cercuri importante de putere iar dacă mai pică ocazional pe la pușcărie, fie să nu-i caute nimeni pentru ispășire sau să facă închisoare ca pe o vacanță. 

Dosarele, de cele mai multe ori sunt ținute la sertar până la prescriere. De multe ori, chiar și cu riscul de a ne face de râs în fața unor anchetatori din străinătate veniți în România cu munți de probe împotriva lor.

Cum au ajuns clanurile interlope să-şi împartă ţara

Interlopii de la noi clar nu sunt ca mafioții pe care-i vedem în filme, discreți și atenți să nu-i asculte FBI-ul. Ai noștri sunt mai vedete decât asistentele TV și le place să se laude cu cât de bogați și de răi sunt. Poate și pentru că nu-i deranjează nimeni. 

Despre Duduieni se știe că au și o colaborare cu poliția. Este și cu documente publice, că Emi Pian a scris mai multe denunțuri pentru o condamnare mai mică. 

E clar că puterea unor asemenea clanuri nu stă doar în mituirea unor polițiști de cartier. În afacerile lor deseori au apărut personaje extrem de influente, ca să nu mai amintim de episoadele celebre - relația dintre Mircea Băsescu și Bercea Mondial. 

Sunt mai multe direcții în care aceste organizații sunt importante. Fiindcă învârt sume importante de bani, în special prin camătă. Și nu puține au fost informațiile date de presă că ei circulă și banii unor oameni din sistem, de la politicieni până la procurori sau judecători.

Apoi, în cele mai importante orașe, asemenea rețele dețin controlul unor importante proprietăți imobiliare. Duduienii, dar și clanul rival Rinu, de exemplu, sunt mari investitori imobiliari. 

În Craiova este proaspăt exemplu clanul lui Rechinul, vânat de FBI, cu proprietăți în România, dar și în America, inclusiv hoteluri în stațiunea de lux Cancun. Apogeul însă e atins la Timișoara, unde clanul Cârpaci a ajuns să dețină aproape tot centrul vechi al orașului. Nu mai puțin de 144 de clădiri istorice, printre care inclusiv două spitale. Cum? Cu acte false, amenințări și multe complicități.

Pentru multe infracțiuni s-a scăpat prin prescriere. Când chiar nu s-a mai putut, fiindcă se adunaseră prea multe, Ioneluș Cârpaci a fost condamnat la 7 ani de închisoare, însă mult timp a stat liniștit, fără să-l deranjeze cineva să-l aducă în țară pentru executarea pedepsei.

În cazul clanurilor din Țăndărei, de exemplu, am ajuns și la cele mai importante posturi de știri internaționale după ce, în aprilie 2010, aproximativ 300 de polițiști români și britanici au descins în 34 de case din Țăndărei, ridicând teancuri de bani, lingouri de aur, certificate de naștere și arme ascunse în podea.

Acuzațiile documentate de forțele de ordine din Marea Britanie: spălare de bani, sclavie și trafic de persoane pentru cerșetorie, inclusiv copii.

S-a văzut diferența dintre justiția din România și cea din Marea Britanie și toate publicațiile importante din Europa au scris despre asta. În Marea Britanie, peste 100 de persoane au fost condamnate pentru trafic de persoane, spălare de bani și rele tratamente aplicate copiilor, în timp ce în România au fost achitări pe bandă rulantă, fie din lipsă de probe, fie pentru că faptele s-au prescris.