„Omul gropilor”, un bărbat pe nume Tanaru, a murit în urmă cu doi ani, iar de atunci mica sa bucată de pădure este disputată de activiștii drepturilor popoarelor aborigene și de bogații Braziliei care vor să o defrișeze. Tanaru era ultimul membru al comunității sale, supraviețuitorul unui genocid, care timp de 26 e ani a refuzat orice contact cu lumea exterioară, preferând să-și construiască colibe din palmier, să vâneze și să semene pământul, relatează The Guardian.
8000 de hectare de pământ ar putea fi ori rase de pe suprafața pământului prin defrișare, ori protejate ca reparație istorică pentru atrocitățile prin care a trecut Tanaru.
Avocații locali, angajați de familiile care vor să obțină dreptul de proprietate, nu vor ca teritoriul să fie încadrat pământ aborigen, argumentând că populația nativă nu mai există. De cealaltă parte, procurori guvernamentali insistă că teritoriul a fost istoric ocupat și ar trebui să fie protejat chiar dacă populația aborigenă nu mai există. Bătălia relevă complexitatea din jurul drepturilor la pământ al popoarelor aborigene, impactul atrocităților istorice și pericolul în care se află așa numiții „isolados” din Amazon, adică acele comunități care încă trăiesc izolate, fără acces la lumea exterioară sau la tehnologie.
Cine a fost „omul gropilor”
Tanaru a fost supraviețuitorul unui genocid, scrie The Guardian. Întregul trib, cu excepția bărbatului, au fost uciși în anii 1980 de fermieri care i-au îmbiat cu cadouri de zahăr, pentru ca apoi să-i otrăvească cu otravă de șobolani pentru a obține pământurile din zonă, multe dintre ele extrem de fertile și utile pentru agricultură.
Când o echipă de la Fundația Națională a Popoarelor Indigene l-a întâlnit în 1996, bărbatul nu a dorit să interacționeze cu ei, ba chiar a aruncat o săgeată către ei printr-o gaură din adăpostul său. În 2007, aceași fundație a încercat să intre din nou în contact cu el. Din nou, Tanaru a refuzat orice contact și a rănit un bărbat cu o săgeată.
A locuit în zonă fără să fie deranjat timp de 15 ani pe măsură ce, în afara teritoriului său, pădurile erau defrișate masiv. Unii i-au pus porecla „omul gropilor”, pentru că avea obiceiul de a săpa gropi adânci în colibele sale.
„Nu mă îndoiesc că gropile aveau legătură cu viața lui spirituală”, a spus Altai Algayer, un angajat al Fundației, care și-a dedicat câteva decenii din viață pentru protecția lui Tanaru și al teritoriului său.
În 2022, Tanaru a murit. Algayer l-a găsit. Iar dintr-o dată nu doar că a murit ultimul reprezentant al unui popor, dar și pământul lor a ajuns în pericol.
8000 de hectare, în pericol de defrișare
Pe când Tanaru trăia justiția braziliană a impus restricții temporare pentru a proteja pământul său, tipic un precursor pentru o demarcație permanentă a teritoriului pentru isolados. Însă, în cazul lui Tanaru nu s-a mai făcut acest lucru.
Sandro Salonski, un avocat care reprezintă indivizii non aborigeni care își doresc pământul, spune că protecția e excesivă și a devenit un instrument „de abuz guvernamental”
„Să discutăm despre o demarcare a zonei în lipsa unei populații aborigene este nejustificat și nu este acoperit de constituția noastră”, a explicat Salonski, scrie The Guardian.
Procurorul federal Daniel Luis Dalberto nu e de acord și vrea să obțină în instanță un ordin prin care zona în care a locuit Tanaru să fie protejată ca pământ aborigen.
„Teritoriul ar fi trebut să fie demarcat de multă vreme. Moartea lui Tanaru nu schimbă faptul că popoare aborigene au ocupat acel pământ de când e lumea și așadar le aparține”, a argumentat procurorul.
Sub Constituția Braziliei, popoarele aborigene au drepturi exclusive la pământurile lor. Susținătorii drepturilor popoarelor aborigene se tem că dacă teritoriul rămâne neprotejat va fi defrișat.
Protejarea teritoriilor aborigene, o formă de reparație istorică
Un secol de masacre, sclavie, relocare forțată și boli au dus la extincția popoarelor din Amazon și așa Tanaru a rămas singur. Val după val de colonizatori și fermieri lacomi au fost încurajați să ia pădurile de la localnici, de cele mai multe ori ucigându-i. Comunitatea în care a trăit Tanaru așa a pierit. Coordonatorul executiv al Observatorului pentru Drepturile Oamenilor Izolați spune că pământul ar fi trebuit protejat definitiv pe când Tanaru trăia.
„Este foarte clar că pământul a fost ocupat. Un popor a locuit aici și a fost masacrat, nu există nicio îndoială”, a spus Ribeiro.
Ar fi pentru prima dată când un teritoriu este protejat ca o măsură de reparație istorice pentru uciderea unei populații aborigene.
La câteva sute de kilometri nord, o situație similară are loc în teritoriul Piripkura. În 1984, Joao Lobato a confirmat că acolo mai trăiesc oameni. Iar în 1989, Jair Candor, agentul Fundației Naționale a Popoarelor Indigene, i-a întâlnit pe ultimii doi membri ai comunității Piripkura care locuiau în pădurea de 243.000 de hectare.
I-au povestit lui Candor că traversau un râu, cu ajutorul unei canoe, pe care transportau grupuri mici, pe rând. Coloniștii i-au interceptat pe râu, unii au reușit să fugă în junglă, restul au fost aduși la mal și uciși. Astfel de crime erau la ordinea zilei pe atunci, spune Candor.
„Aborigenii erau văzuți drept bestii cu chip de om. Trebuie protejate teritoriile în amintirea lor”, a spus bărbatul.
Ca și în cazul Tanaru, procesul pentru protejarea teritoriului Piripkura bate pasul pe loc. Azi, cel mai în vârstă din ultimii Piripkura locuiește într o colibă la marginea pădurii. Cel mai tânăr se plimbă din loc în loc prin pădure. Candor i-a găsit una dintre colibe anul trecut.
Recent, membri Fundației Naționale a Popoarelor Indigene au descoperit mai mulți tăietori de lemne în teritoriul Piripkura, le-au confiscat echipamentele și i-au gonit din zonă. 10 zile mai târziu s-au întors. Pământul a ajuns în posesia mai multor familii bogate printr-un proces prin care loturi de pământ sunt înregistrate fraudulos. Protejarea teritoriului i-ar lăsa fără aceste pământuri.
Dincolo de Piripkura și Tanaru sunt multe alte teritorii care ar putea ajunge în aceași situație. De pildă, în teritoriul Pardo River, circa 35-40 de oameni își duc viața pe aproximativ 411.000 de hectare. Iar primul pas pentru a le proteja pământurile este să demonstreze că acești „isolados” trăiesc acolo, o muncă de Sisif, a explicat Fabio ribeiro. Brazilia nu permite contactarea lor, însă pentru a demonstra că exstă statul cere dovezi precum fotografii.