Cel mai mare crater de pe Lună este mult mai mare decât s-a crezut

Luna, satelitul natural al Pământului, poartă pe suprafața sa semnele istoriei sale violente: miliarde de ani de bombardamente cosmice. Iar printre numeroasele cratere, unul se remarcă drept cel mai mare și mai vechi – bazinul South Pole-Aitken. Cu un diametru impresionant de 2.500 de kilometri, acesta acoperă aproape un sfert din suprafața Lunii și este unul dintre cele mai mari cratere din întregul Sistem Solar, scrie Science Alert.

Acest crater colosal, format în urmă cu peste 4 miliarde de ani, este dificil de studiat din cauza dimensiunii sale uriașe și a impacturilor ulterioare care i-au mascat multe detalii. Cercetări recente sugerează însă că modul în care s-a format acest crater ar putea fi diferit față de ceea ce se credea până acum și că ar putea fi chiar mai mare decât estimările anterioare.

„Studierea bazinului South Pole-Aitken este dificilă din cauza dimensiunilor sale enorme, dar cercetările recente ne aduc mai aproape de înțelegerea istoriei timpurii a Lunii,” explică geologul Hannes Bernhardt de la Universitatea din Maryland.

Un impact mult mai mare decât se credea

Studiile anterioare sugerau că bazinul a fost creat de o coliziune oblică, lăsând în urmă un crater oval, cu resturile aruncate preponderent într-o singură direcție. Totuși, Bernhardt și colegii săi, folosind datele furnizate de NASA prin Lunar Reconnaissance Orbiter, au analizat peste 200 de formațiuni muntoase din apropierea craterului, considerate rămășițe ale marginii acestuia. Rezultatele au arătat o formă mult mai circulară decât se așteptau.

„O formă mai rotundă sugerează un impact aproape vertical, similar cu aruncarea unei pietre direct pe sol,” afirmă Bernhardt. Această descoperire implică o distribuție mai uniformă a materialelor ejectate, ceea ce poate facilita accesul la roci din manta și scoarța Lunii pentru viitoarele misiuni spațiale.

Implicații semnificative pentru misiunile Artemis

Această nouă înțelegere are implicații semnificative pentru misiunile programului Artemis, care vizează explorarea regiunii polare sudice a Lunii. Astronauții sau roboții trimiși acolo ar putea colecta materiale rare din adâncurile Lunii, oferind indicii despre formarea sa. Printre posibilele explicații pentru densitatea crescută a crustei sub crater se numără existența unui fragment de asteroid dens, îngropat acolo.

Aceste descoperiri au fost detaliate în jurnalul Earth & Planetary Science Letters, oferind noi direcții pentru cercetările viitoare.