Programul zilei de 21 septembrie, penultima din ediția 2019 a Festivalului Internațional George Enescu, debutează cu recitalul pianistului francez François-Frédéric Guy, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă, de la ora 11:00.
În program: Piese pentru pian – de J. Brahms, Sonata nr. 1 în fa diez minor pentru pian – de G. Enescu, Preludii, Caietul II – de C. Debussy.
François-Frédéric Guy și-a câștigat o reputație internațională mai ales ca interpret de excepție al romanticilor germani. Modul lui interpretativ și virtuozitatea sa sunt foarte bine puse în evidență de compozițiile lui Beethoven, de care pianistul francez se simte foarte legat. Repertoriul său include, de asemenea, lucrări de Bartók, Brahms, Liszt și Prokofiev și este bine ancorat și în muzica contemporană. El colaborează îndeaproape cu compozitori contemporani, printre care Ivan Fedele, Marc Monnet, Gérard Pesson, Bruno Mantovani și Hugues Dufourt. A interpretat și muzică de film – în 2013, a cânta cu Orchestra Filarmonică din Seul coloana sonoră a filmului Le Désenchantement du monde, de Tristan Murail. François-Frédéric Guy a cântat cu multe dintre marile orchestre ale lumii, printre care Orchestra Filarmonica din Londra, Filarmonica din Munchen, Orchestre de Paris, Orchestre Philharmonique de Radio France, Simfonia din Viena și Tonhalle-Orchester Zurich. A colaborat cu dirijori de renume mondial, inclusiv Esa-Pekka Salonen, Kazushi Ono, Marc Albrecht, Philippe Jordan, Daniel Harding, Neeme Järvi, Lionel Bringuier, Michael Tilson Thomas și Kent Nagano. A susținut recitaluri pe scenele unor săli faimoase din Londra, Milano, Berlin, Munchen, Moscova, Paris, Viena și Washington și a fost invitat la mari festivaluri de muzică clasică, cum ar fi Festivalul de pian din La Roque d'Anthéron, Festivalul Chopin din Varșovia, Beethovenfest Bonn, Printemps des Arts din Monte-Carlo și Festivalul Cheltenham.
Discografia lui François-Frédéric Guy include integrala sonatelor lui Beethoven (2013, Zig-Zag Territoires), albume cu lucrări de Liszt și cu sonatele de pian ale lui Brahms (2017). Printre albumele aclamate de critică se numără și înregistrările în premieră cu piese care au fost compuse pentru el sau i-au fost dedicate: Sonata lui Eric Tanguy, Erlkönig – de Hugues Dufourt, Double concerto for piano – de Bruno Mantovani, En pièces și Trio nr. 3 for violin – de Marc Monnet, Reine Spannung – de Hugues Dufourt, Trois Études après Kandinsky – de Éric Montalbetti, Other Pages – de Aurélien Dumont.
La Sala Radio, de la ora 13:00, are loc un concert din seria Muzica secolului XXI, în interpretarea Orchestrei Simfonice București, sub bagheta dirijorului Nicolae Moldoveanu. Soliști: Ning Feng la vioară și soprana Lisa Larsson.
În program: Bachiana - de Cornel Țăranu, „Vaste champ temporel à vivre joyeusement” - de Eric Montalbetti, „Atacama” concert pentru vioară și orchestră – de Marco Perez-Ramirez, „Ich denke Dein...” - de Rolf Martinsson.
Un program care permite o privire de ansamblu asupra direcțiilor din componistica actuală, cu exemple din Franța, Chile, Suedia și România. Compozitorii Eric Montalbetti, Marco Perez-Ramirez și Rolf Martinsson vor fi prezenți la București cu prilejul interpretării compozițiilor lor în cadrul Festivalului și vor putea fi văzuți, ascultați și li se vor putea adresa întrebări la masa rotundă organizată la Universitatea Națională de Muzică, în cadrul Forumului Internațional al Compozitorilor.
Cornel Țăranu este considerat una dintre cele mai bine individualizate voci din componistica română contemporană. Reprezentant al școlii clujene, el a studiat compoziția cu Sigismund Toduță, cu Nadia Boulanger și Olivier Messiaen la Conservatorul din Paris, cu György Ligeti la Darmstadt și dirijarea cu Bruno Maderna, iar percuția cu Christoph Caskel. Este fondatorul, dirijorul și directorul artistic al ansamblului Ars Nova, din Cluj-Napoca. A fost premiat pentru compozițiile sale în repetate rânduri de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (1972, 1978, 1981, 1982 și 2001). Este câștigătorul primei ediții (2008) a Premiilor Naționale pentru Arte, cu opera Oreste - Oedipe, realizată după libretul lui Olivier Apert. Este Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, din 2002. A compus simfonii, lucrări pentru orchestră, opere (Secretul lui Don Giovanni și Oreste-Oedipe), muzică de cameră, muzică pentru cor și lieduri, precum și muzică de film. Discografia sa numără peste 20 de albume, printre care Cinq Poèmes de Tristan Tzara, Caprice roumain (George Enescu) – cu Șerban Lupu, la vioară și Cristian Mandeal dirijor; Remembering Bartók etc.
Eric Montalbetti și-a păstrat multă vreme muzica secretă. În prezent, compozițiile sale se bucură de un mare succes, fiind interpretate și solicitate de muzicieni în mare vogă. În 2018, pianistul François-Frédéric Guy a interpretat pentru prima dată în concert cele trei Studii după Kandinsky, la Amsterdam Muziekgebouw, Henri Demarquette a interpretat prima audiție a Psalterium pentru violoncel și cor, iar Catherine Simonpietri - Sequenza 9.3. Compoziția Eclair physionomique, o fantezie simfonică inspirată de Paul Klee și comandată de festivalul Printemps des Arts din Monte Carlo, a avut prima audiție cu orchestra Filarmonicii Monte Carlo și Kazuki Yamada. În același an, Pierre Bleuse a condus la Toulouse Vaste Champ temporel à vivre joyeusement, o piesă interpretată pentru prima dată în 2015, de Pascal Rophé, într-un turneu de 8 concerte cu Orchestre National des Pays de la Loire, precum și în Japonia de Tokyo Sinfonietta & Yasuaki Itakura. Anul 2019 marchează alte patru premiere: Concertul „Memento Vivere” – compus pentru flautistul Emmanuel Pahud, un cvartet de coarde, pentru Les Dissonances, Hommage à Matisse - pentru clarinet și voce feminină și un duo pentru vioară și pian, compus pentru Christian Tetzlaff.
Compozițiile lui Marco-Antonio Pérez-Ramirez au rădăcini adânc înfipte în muzica populară chiliană. El a studiat chitară clasică cu Alberto Ponce, în Franța, compoziție cu Sergio Ortega și muzică creată pe computer la IRCAM. Printre întâlnirile importante care i-au marcat cariera se numără cele cu muzicienii Tristan Murail, Marco Stroppa, René Koering, Brian Ferneyhough, Martin Matalon, Frédéric Durieux. Cea mai importantă este colaborarea cu Luca Francesconi, care îl încurajează să continue să scrie o muzică expresivă, cu grija constantă pentru a da „sens materiei”. A fost compozitor în rezidență la Opera de la Montpellier (2002-05), apoi la Orchestra Filarmonică de la Strasbourg (2006) și începe să primească comenzi de la marile instituții franceze. A compus opera de cameră multidisciplinară, Rimbaud. Au urmat alte creații - Nubes pentru orchestră mare, Feedback pentru 6 percuționiști și doi DJ. Un compozitor în plină evoluție pe care critica îl urmărește îndeaproape.
Unul dintre cei mai importanți compozitori actuali din Suedia, Rolf Martinsson a fost o revelație internațională, după ce compoziția sa Bridge a fost interpretată și înregistrată de Håkan Hardenberger. De atunci, lui Martinsson i s-a cerut să compună diverse lucrări de către numeroși interpreți, printre care Martin Fröst, Anne Sofie von Otter și Christian Lindberg. El cultivă o colaborare deosebit de fructuoasă cu soprana Lisa Larsson – au conceput împreună o versiune pentru soprană a Orchestral Songs on Poems, de Emily Dickinson. Lisa Larsson a interpretat muzica lui Martinsson în peste o sută de concerte până în prezent. O serie de orchestre de top i-au comandat lucrări, inclusiv Orchestra Filarmonică Regală din Stockholm, pentru care a și compus Concertul pentru orchestră. Pentru a descrie muzica lui Martinsson, presa și critica folosesc adesea termeni precum „luxuriantă”, „colorată” și „cinematografică” - calități care s-au dovedit atractive pentru un public tot mai numeros, precum și pentru instrumentiști, dirijori și orchestre din întreaga lume.
Programul zilei continuă cu un eveniment de referință pentru cei care urmăresc muzica actuală. De la ora 16.30, în cadrul Forumului Internațional al Compozitorilor, are loc la Universitatea Națională de Muzică din București conferința susținută de Krzysztof Penderecki (Polonia), un compozitor-reper în muzica contemporană. Urmează o masă rotundă cu discuții și prezentări pe tema creației contemporane și a contextului muzical actual, despre tendințe și provocări cu invitații Festivalului: Eric Montalbetti (Franța), Rolf Martinsson (Suedia), Marco Perez Ramirez (Chile/Franța). Moderatorul discuțiilor este compozitorul și profesorul Dan Dediu.
Urmează un concert din seria Recitaluri și orchestre camerale. De la ora 16:30, pe scena Ateneului Român are loc reprezentația Orchestrei de Cameră Mahler, alături de pianista Mitsuko Uchida, în dublu rol de dirijor și solist.
Programul include: Concertul nr. 19 pentru pian și orchestră în fa major - de W.A. Mozart, „Metamorphosen”, Studiu pentru 23 de instrumente cu coarde soliste - de R. Strauss și Concertul nr. 20 pentru pian și orchestră în re minor – de W.A. Mozart.
Mahler Chamber Orchestra (MCO) a fost înființată în anul 1997. Cei 45 de muzicieni-membri, provenind din 20 de țări diferite au viziunea comună de a forma un ansamblu liber și internațional, dedicat creării și schimbului de experiențe în muzica clasică. MCO funcționează ca un colectiv nomad de pasionați, muzicieni care se reunesc pentru a concerta sau a face turnee oriunde în lume. Până în prezent, au concertat în 40 de țări din lume, pe cinci continente.
Repertoriul de bază al MCO variază de la clasicul și romanticul timpuriu vienez, până la opere contemporane. Evoluția ansamblului a fost puternic influențată de mentorul fondator, Claudio Abbado, și de dirijorul Daniel Harding. Pianista Mitsuko Uchida, violoniștii Isabelle Faust și Pekka Kuusisto, precum și dirijorul Teodor Currentzis sunt actualii parteneri artistici care își pun amprenta pe stilul MCO. Printre cele mai recente proiecte ale MCO se numără Beethoven Journey, cu pianistul Leif Ove Andsnes, implicând un ciclu de patru ani cu concerte de Beethoven și producția de operă Written on Skin, pe care MCO a lansat-o la Festivalul de la Aix en Provence, sub bagheta compozitorului George Benjamin. Din 2016, MCO și Mitsuko Uchida au un parteneriat pe mai multe sezoane cu concertele de pian ale lui Mozart, iar cu Daniele Gatti abordează opera simfonică a lui Robert Schumann.
MCO se implică și în proiecte de educație. Proiectul Simțiți muzica a deschis lumea muzicii pentru copiii surzi și cu deficiențe de auz, prin ateliere interactive în școli și săli de concerte, încă din 2012. Începând cu anul 2009, prin intermediul Academiei MCO, muzicienii orchestrei își împărtășesc pasiunea și expertiza cu generația următoare, lucrând cu tineri muzicieni pentru a le oferi o experiență orchestrală de înaltă calitate și o platformă unică de relaționare și de schimb internațional.
Mitsuko Uchida este unul dintre cei mai apreciați muzicieni ai momentului la nivel internațional. Pianistă de o mare sensibilitate și inteligență, cu abordare profundă a fiecărei lucrări, ea s-a impus ca interpret la superlativ al compozițiilor lui Mozart, Schubert, Schumann și Beethoven. Devoțiunea ei față de Alban Berg și Arnold Schoenberg a pus în lumină muzica de pian a acestor doi compozitori, propulsând-o în repertoriul multor interpreți. Mitsuko Uchida a colaborat cu cele mai respectate orchestre din lume - Chicago Symphony, Berlin Philharmonic, Royal Concertgebouw, Bayerischer Rundfunk, London Symphony și London Philharmonic și a sărbătorit recent cel de-al 100-lea concert alături de Cleveland Orchestra. A lucrat cu numeroși dirijori de renume, inclusiv Bernard Haitink, Mariss Jansons, Riccardo Muti, Sir Simon Rattle, Esa-Pekka Salonen, Vladimir Jurowski, Andris Nelsons și Gustavo Dudamel.
Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam va concerta la Sala Palatului, de la ora 19:30, în secțiunea Mari Orchestre ale Lumii. La pupitrul orchestrei se va afla dirijorul Cristian Măcelaru. Soliști: Ken Hakii – la violă și Truls Mørk – la violoncel.
În program: Poemul simfonic „Don Quijote” – de Richard Strauss și Simfonia a III-a în mi bemol major „Eroica” – de L.v. Beethoven.
Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam este cotată drept una dintre cele mai bune orchestre din lume. Criticii i-au lăudat dintotdeauna sunetul unic: secțiunea de corzi este „catifelată”, sunetul instrumentelor de suflat e „de aur”, al celor din lemn „deosebit de personal”, iar instrumentele de percuție au o reputație internațională. În cei peste 130 de ani ai existenţei sale, Orchestra Regală Concertgebouw a avut doar şase dirijori. Primul dirijor al Orchestrei Regale Concertgebouw a fost Willem Kes, din anul 1888 până în anul 1895. Au urmat Willem Mengelberg (1895-1945), Eduard van Beinum (1945-1959), Bernard Haitink (1963-1988), Riccardo Chailly (1988-2004) şi Mariss Jansons (numit în septembrie 2004). Orchestra străluceşte și prin cei 120 de instumentiști, care provin din peste 20 de țări. Ei împartășesc obiectivul comun de a atinge cel mai înalt nivel de performanță la fiecare reprezentație. Fiecare reprezentație este văzută ca un prilej de a oferi publicului ceva nemaiauzit, nemaisimțit, nemaiatins.
Există două elemente esențiale ale repertoriului orchestrei: tradiția și inovația. Este vorba, pe de o parte, despre interpretările muzicii lui Mahler și Bruckner, dar şi despre menţinerea unor tradiții speciale – cum ar fi concertul anual cu „Matineul de Crăciun”. Orchestra Concergebouw susţine peste 80 de concerte în fiecare an, în Amsterdam şi în alte săli de concert renumite din toată lumea. Discografia sa numără peste 1.100 albume și DVD-uri, multe dintre ele recompensate cu distincții internaționale. În 2004, orchestra a lansat propria marcă, RCO Live.
Ultima reprezentație a zilei este opera în concert „Agrippina”, G.F. Händel. Spectacolul va fi interpretat de ansamblul Les Talens Lyriques, sub bagheta dirijorului Christophe Rousset, pe scena Ateneului Român, de la ora 22:30.
În distribuție: Ann Hallenberg (mezzosoprană) – Agrippina, Karina Gauvin (soprană) – Poppea, Christopher Lowrey (alto) – Ottone, Kacper Szelążek (contratenor) – Narciso, Eve-Maud Hubeaux (mezzosoprană) – Nerone, Ashley Riches (bas) – Pallante, Douglas Williams (bas) – Lesbo, Etienne Bazola (bas) – Claudio.
”Agrippina” este o operă în trei acte, compusă de George Frideric Handel, după un libret al cardinalului Vincenzo Grimani. Pregătită pentru sezonul 1709–10 al Carnavalului din Veneția, opera spune povestea Agrippinei, mama lui Nero. Întâmplările se petrec pe fundalul căderii împăratului roman Claudius, Agrippina dorind instalarea fiului ei ca împărat. Considerată o „comedie satirică anti-eroică”, opera este plină de aluzii politice de actualitate, ceea ce a și determinat numeroase montări ale ei în cheie contemporană.