O rachetă balistică intercontinentală (ICBM) cu care Rusia a lovit joi Ucraina este o armă cu rază lungă de acțiune care este lansată la viteze mari și ajunge în zona spațiului sub-orbital al planetei după care reintră în atmosfera terestră pentru a se îndrepta spre țintă, explică CNN. În schimb, rachetele de croazieră rămân în atmosferă pe durata zborului și pot zbura până la câțiva metri de la sol.
Se consideră că ICBM-urile au o rază minimă de 5.500 de kilometri, însă unele versiuni pot ajunge chiar mai departe – la peste 9.000 de kilometri distanță, conform Centrului pentru Controlul Armelor și Non-Proliferare.
ICBM-urile pot fi lansate din silozuri statice sau din vehicule de lansare.
De asemenea, ele pot avea combustibil lichid sau solid – cele cu combustibil solid sunt considerate mai periculoase pentru că pot fi mutate și lansate mult mai rapid decât cele pe bază de combustibil lichid.
Prima rachetă balistică intercontinentală a fost lansată în 1957 de fosta Uniune Sovietică. SUA a făcut prima sa lansare în 1959.
Ce sunt rachetele de croazieră
Rachetele de croazieră sunt propulsate de motoare cu reacție, la fel ca un avion și pot fi lansate de pe platforme terestre, aeriene sau maritime.
Rachetele de croazieră rămân în atmosferă pe durata zborului și pot zbura până la câțiva metri de la sol. Zborul la mică înălțime față de suprafața pământului consumă mai mult combustibil, dar face racheta de croazieră foarte greu de detectat.
Rachetele de croazieră sunt autoghidate și utilizează mai multe metode pentru a-și lansa cu precizie încărcătura, inclusiv cartografierea terenului, sistemele de poziționare globală (GPS).
Acestea mențin racheta pe o traiectorie de zbor programată. Pe măsură ce rachetele de croazieră avansate se apropie de țintă, operatorii de la distanță pot utiliza o cameră din vârful rachetei pentru a vedea în timp real drumul parcurs de aceasta. Totodată acest lucru le oferă opțiunea de a ghida manual rachete către țintă sau de a abandona atacul.