Cei doi astronauţi NASA blocaţi în spaţiu, pe Staţia Spaţială Internaţională, nu sunt primii într-o astfel de situaţie şi, cel mai probabil, nu vor fi nici ultimii. Sunita Williams şi Butch Wilmore sunt deja în a doua lor lună în spaţiu, deşi misiunea lor trebuia să se termine după opt zile – se crede că nava spaţială care i-a adus pe ISS, celebrul Starliner de la Boeing, nu mai este capabil să îi aducă în siguranţă pe Pământ, scrie BBC.
La un briefing al NASA din 7 august, oficiali de rang înalt ai agenţiei spaţiale americane au detaliat problemele de la componentele din propulsoarele navei. Au existat scurgeri de combustibil în sistemul de propulsie, iar o parte dintre propulsoare s-au oprit complet.
În ciuda testărilor amănunţite, inginerii încă nu reuşesc să-şi dea seama nici măcar care e problema fizică, cu atât mai puţin cum să o rezolve. Între timp, testările din orbită arată că propulsoarele funcţionează bine în spaţiu, ceea ce alimentează confuzia.
Până ce inginerii vor avea încredere că zborul de întoarcere se va putea întâmpla fără probleme şi că sistemul de propulsie va funcţiona adecvat, posibilitatea revenirii pe planetă a celor doi astronauţi rămâne mică.
Deşi nu a fost luată nicio decizie încă, un scenariu posibil este acela de a trimite nava spaţială înapoi pe Pământ în mod autonom, fără astronauţi.
„Şansele noastre de a trimite Starliner înapoi fără echipaj au crescut un pic, luând în considerare felul în care au decurs lucrurile în ultimele două săptămâni”, a recunoscut Ken Bowersox, directorul pentru operaţiuni spaţiale de la NASA: „Ştim că la un moment dat va trebui să-i aducem acasă pe Butch şi pe Suni”.
Totuşi, e posibil ca acest lucru să nu se întâmple prea curând. Dacă Starliner revine pe Pământ fără echipaj, atunci NASA vrea să trimită o navă Crew Dragon a SpaceX cu patru locuri şi doi astronauţi la bord. Williams şi Wilmore s-ar întoarce, atunci, alături de aceştia în februarie 2025.
Împreună cu ceilalţi patru astronauţi NASA de pe ISS care trebuie să revină pe Pământ în septembrie, numărul total de oameni de pe ISS ajunge la şapte.
„Cât timp sunt acolo, avem nişte mână de lucru în plus, putem face mult mai multă treabă, dar, pe de altă parte, folosim şi mai multe consumabile şi provizii. La un moment dat vom fi forţaţi să revenim la o dimensiune normală a echipajului”, spune Bowersox.
Totuşi, să rămâi blocat pe ISS nu e chiar cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla – „Staţia spaţială este o cazare cu şapte dormitoare şi trei băi”, spune Victor Glover, astronaut NASA care a stat şase luni pe ISS în 2020 şi 2021.
Astronauţii au apă din belşug, iar cu o recentă misiune de reaprovizionare s-a adus şi suficientă hrană pentru oamenii din navă. Deşi poate că este puţin aglomerat în interior, felul în care se vede Pământul de acolo este cu adevărat uimitor.
Astronauta Nicole Stott spunea, la un moment dat, că atunci când începe să privească în jos spre planeta noastră, trebuie să-şi pună o alarmă care să-i reamintească să revină la lucru.
„Astronauţii se simt foarte fericiţi acolo. Unii cred că e ca şi cum ai fi blocat pe o insulă pustie, dar nu e aşa.
Bineînţeles, nu subestimăm problemele de acolo, dar misiunea oricum nu ar fi trebuit să dureze mai mult de opt zile. Ambii astronauţi au mai avut misiuni de şase luni înainte şi de aceea ar fi trebuit să le fie dată o misiune mai lungă”, spune Ken Kremer, fondator şi editor la site-ul de ştiri despre spaţiu SpaceUpClose.
În plus, astronauţii sunt printre profesioniştiicu cel mai bun antrenament pentru a rezista la situaţii limită şi sunt gata să acţioneze corect în orice situaţie de urgenţă.
„Suntem profesionişti ai riscurilor. Facem tot ce putem pentru a le ameliora, dar să mergi în spaţiu presupune o mulţime de riscuri”, adaugă Glover.
Cosmonautul care a stat aproape un an în spaţiu
Când cosmonautul rus Serghei Krikalev a ajuns pe staţia spaţială Mir în mai 1991, anticipa ca va sta în orbită doar câteva luni. Primele săptămâni ale misiuni au mers bine, iar venirea primei astronaute britanice, Helen Sharman, în spaţiu a fost şi ea un succes bine planificat.
Între timp, pe Pământ, ţara din care provenea Krikalev, se prăbuşea sub propria greutate – în august, tancurile circulau pe străzile Moscovei în timp ce comuniştii de linie dură încercau să dea o lovitură de stat împotriva lui Gorbaciov.
„Soţia mea lucra la controlul misiunilor şi ea şi echipa erau îngrijoraţi pentru noi, iar noi pentru ei. Am auzit despre tot ce se întâmpla la sol şi despre instabilitate şi eram îngrijoraţi pentru prieteni, rude şi părinţi”, spune Krikalev.
Patru luni mai târziu, Uniunea Sovietică s-a prăbuşit şi a dispărut complet, iar deşi navele de aprovizionare au continuat să vină în spaţiu, au existat dubii cu privire la momentul revenirii pe Pământ a lui Krikalev şi a colegului acestuia, Aleksandr Volkov – cosmodromul de pe care plecau şi pe care aterizau navele era în Kazahstan, un nou stat independent, iar asta însemna că şi nou înfiinţatul stat succesor rus trebuia să semneze un acord pentru a-şi continua programul spaţial.
„Am auzit toate poveştile care spuneau că vom fi uitaţi pe staţie. Bineînţeles că nu eru adevărate pentru că noi comunicam constant cu oamenii de la sol, avem zboruri planificate de livrări şi făceam experimente. Totul venea conform calendarului”, povesteşte Krikalov.
Într-un final, deşi a plecat din Uniunea Sovietică, Krikalov a revenit pe Pământ în Rusia după aproape un an pe orbită.