Acest plan, care rămâne vag în ambele cărți, poartă numele de „apă, hrană, energie”. Românii au trăit decenii întregi cu iluzia că Occidentul ne-a salvat, dar de fapt ne-a îngenuncheat. Bogăția pe care ne-a oferit-o a fost iluzorie. Noi i-am dat mai mult decât ne-a dat el nouă. Ideile sale ne otrăvesc. Libertățile sale ne mint. Tehnologiile sale sunt dăunătoare.
Să-ți închizi granițele în fața Europei înseamnă, pentru Georgescu, să-ți închizi granițele în fața putregaiului neoliberal, care nu doar că nu este capitalist, ci este doar o prelungire a comunismului cu alte metode. Aceste realități au creat capitalismul global, care este însă nesustenabil. Lipsa lui de sustenabilitate se va vedea într-o prăbușire a lumii – această prăbușire trebuia să vină după el prin 2020.”, scrie Iulian Bocai.
Ce a scris Călin Georgescu în „Cumpăna României”
„Respectând standardele referențiale ale discursului profetic, niciodată nu citează nimic, niciodată nu dă surse, mereu vorbește foarte de sus, fiindcă se sprijină pe Dumnezeu și pe cei „cinci sute de mii de țărani viguroși” cu care o să schimbe destinul țării. României nu-i trebuie altceva decât ce deja are: oamenii și solul. Mai ales când vorbește despre pământ simți cum i se aprind ochii în cap și se lasă cuprins de extaze geologice: „Roșia românească – cultivă această roșie în Germania! Pune-l pe neamț să o facă! Ei bine, nu poate, cu toată tehnologia lui, pentru că pământul țării noastre este cel mai roditor. De aceea este un pământ sfânt.”
Mai sunt, desigur, și apele termale, pădurile virgine, portul Constanța, și – for some reason – caii, de pe urma cărora am putea se ne îmbogățim. De-asta e important ca pământul să nu fie vândut străinilor. El trebuie distribuit între ai noștri, între țărani, fiindcă „Țăranul român reprezintă gena autentică a civilizației mileniului actual. El reprezintă nu doar șansa redresării României, ci însăși speranța renașterii lumii occidentale, care încearcă cu disperare să-și îndrepte nesăbuințele trecutului.”
Planul prevede, pe lângă impozit zero pe agricultura de subzistență, și wifi gratuit în toată țara.”, scrie Iulian Bocai.
Ce a scris Călin Georgescu în „Marea Renaștere. Ieșirea din Matrix”
„Cărțile însele sunt structuri fără ordine, pline de repetiții, idei fixe și autoplagiate. Aceleași paragrafe se repetă în exact același fel la distanțe de câteva zeci de pagini, aceleași texte se mută între volume. Aproape jumătate din al doilea e format din interviuri, dar interviuri atât de self-serving, că pare să-și fi pus întrebările sieși. (...)
În primul rând, interviurile n-au sursă și nici nu indică conlocutorii. Apoi, și mai grav, unele lucruri din interviurile din a doua carte apar, ca simple paragrafe, în capitole ale primei cărți. De pildă, un întreg fragment de interviu de la p. 162-163 e reluarea unor fraze din cartea cealaltă, unde însă nu erau integrate în niciun interviu.
În discuțiile astea e întrebat câteodată de figuri importante ale politicii românești. Întâi de Ludovic Orban, apoi de Ciolacu și despre amândoi spune că „nu știu cine e această persoană”, lucru ridicol și evident neadevărat (mai ales că câteva pagini mai târziu vorbește despre ei ca și cum i-ar ști).
Și-apoi, la final, apoteoza: în reluarea unei discuții de pe Zoom despre Matrix, îl citează pe Baudrillard și le explică conlocutorilor, cum este cu „copia” care s-a urcat „pe tron și s-a întronat drept Hiperrealitate”. O metaforă care să-l descrie mai bine decât asta nici nu știu dacă există.
Chiar în termenii lui, Georgescu este un fals pentru care n-a existat niciodată originalul, de câte ori spune ceva parcă e o minciună fabricându-se din nimic. Tot acolo se compară – sau e comparat – cu Neo din Matrix. Nu cred că discuțiile astea au avut cu adevărat loc, ele au o calitate neverosimilă, cu reptilieni și Sistem scris cu literă mare. Dar nu vă temeți, Călin Georgescu e acolo ca să ne ajute să vedem realitatea așa cum este.”, a notat Iulian Bocai, în recenzia sa.
— Eu cred că filmul nu rezolvă chestiuni motivaționale. Ceea ce se află în afara sistemului de iluzii al Matrixului este redus la un „deșert al realității", caracteristic peisajelor postapocaliptice din distopiile cinematografiei americane. [...] Pentru ce să lupți?
— Pentru Adevăr.
— Nu-i de ajuns. Oamenii vor adevărul+, adică însoțit de soluții concrete pentru a-și croi o viață tihnită, normală, dincolo de minciună. Altfel, chiar și cei treziți vor alege să rămână în Matrix.
— Asta propune Călin Georgescu: Adevăr plus soluții.
— Spre deosebire de Călin, Neo nu oferă soluții. Doar rezistență armată.
— Călin vrea pace! Arma lui e pacea.
[...]
— Habar n-am cine e Neo. Dar știu Unul pe al cărui nume o să pun ștampila.
— Ce m-a frapat dintotdeauna la Călin Georgescu a fost luciditatea lui.
— E hiperlucid. Doar hiperluciditatea născută din sacrificiu îți permite să iei distanța necesară demistificării iluziilor.
[...]
— De ce ar fi programul lui Călin Georgescu cu adevărat eliberator?
— Fiindcă este Soluția.
— Nu-i prea mult spus?
— Vă spun eu de ce e Soluția. Pentru a fi soluția la Matrix, un program trebuie să se situeze de partea diametral opusă a lumii de iluzii și manipulări. Să fie singura antiteză reală la Matrixul economic neoliberal și singura contrapondere la programul eugenist al lui Harari și Klaus Schwab. Doar programul „Hrană, Apă, Energie" îndeplinește aceste criterii
— Ca să-l conceapă, Călin Georgescu a trebuit să se dezangajeze total din rolurile pe care a fost vremelnic menit să le joace în Sistem.
— E mason?
— A spus-o de multe ori: Nu-i mason.
— E patriot. Mulți se pretind patrioți dar UNUL SINGUR nu s-a dezis.