Omenirea s-a aflat timp de trei ani, între 2020 și 2023, sub efectele fenomenului La Nina, care au declanșat sau au favorizat numeroase dezastre naturale.
Numită și "faza rece" a fenomenului ENSO (El Nino Southern Oscillation, Oscilația sudică El Nino), La Nina se referă la reducerea temperaturii de la suprafața oceanului în centrul și estul Pacificului ecuatorial.
Această reducere de temperatură este însoțită de schimbări semnificative în circulația atmosferică tropicală, inclusiv modificări ale tiparelor de vânt, ale presiunii și ale precipitațiilor.
Evenimentul din 2020-2023 a fost neobișnuit prin faptul că, timp de trei ani consecutivi, s-au menținut condiții pentru La Nina, în contrast cu ciclurile tipice de 9 - 12 luni ale "fazei calde" El Nino.
Spre deosebire de evenimentele La Nina anterioare, cel din perioada 2020 - 2023 nu a fost precedat de un El Nino puternic, iar persistența pe parcursul a trei ani nu a putut fi anticipată de cele mai multe modele computerizate de prognoză.
Trei ani de La Nina au dat peste cap teoria uzuală cu privire la acest fenomen
Acest comportament a reprezentat o provocare pentru teoria conform căreia evenimentele La Nina puternice sunt precedate de transportul căldurii oceanice spre poli în cadrul unor evenimentele El Nino puternice.
Conform specialiștilor, durata neobișnuită a evenimentului din 2020 - 2023 ar fi putut fi influențată, între altele, de fumul generat în sezonul anormal de activ al incendiilor de pădure din Australia în perioada 2019 - 2020 sau de modificarea comportamentului ENSO, ca urmare a schimbărilor climatice.
Vânturile neobișnuite dinspre sud-est din zona tropical-centrală și de est a Pacificului au persistat pe tot parcursul evenimentului.
Ce au constatat cercetătorii în trei ani consecutivi de La Nina
Temperaturile reci sub medie la suprafața apei oceanice (SST), asociate cu La Nina, s-au materializat pentru prima dată în primăvara anului 2020.
Amploarea anomaliilor SST a atins un maxim la sfârșitul anului 2020 și începutul anului 2021.
Indicele Oceanic Nino (ONI) al Agenției meteorologice nord-americane, NOAA, a atins un minim de -1,3 grade Celsius în perioada octombrie - decembrie 2020.
Anomaliile SST s-au diminuat ulterior, dar au revenit la sfârșitul anului 2021 și începutul anului 2022, menținându-se tot parcursul lui 2022.
Ele au început să se diminueze în iarna 2022 - 2023, înainte de a face loc unor condiții SST neutre în februarie 2023.
Ce s-a întâmplat atunci când La Nina s-a manifestat trei ani la rând
În Oceanul Atlantic de Nord s-a înregistrat o activitate record a ciclonilor tropicali în timpul sezoanelor de uragane din 2020 și 2021, sezonul 2020 fiind cel mai activ din istorie, iar sezonul 2021 fiind al treilea cel mai activ.
Uraganele Laura, Eta, Iota, Ida, Fiona și Ian au atins țărmurile continentale în timpul evenimentului, provocând pagube materiale de sute de miliarde de dolari și sute de decese.
Australia și, în particular, zona New South Wales, au cunoscut una dintre cele mai ploioase veri din istorie. S-a întâmplat astfel după inundațiile din estul țării, care au fost alimentate de ploile torențiale din martie 2021.
Pagubele consemnate au depășit un miliard de dolari australieni, numeroase drumuri și case fiind distruse.
În Noua Zeelandă, inundațiile catastrofale din North Island din 2023 au provocat pagube de aproximativ 1,9 miliarde de dolari neozeelandezi.
În America de Sud, au fost înregistrate valuri de căldură în mai multe veri consecutive, care au provocat incendii și secetă.
Anul acesta, specialiștii anticipează instalarea fenomenului La Nina în timpul lunii noiembrie, dar există speculații că La Nina ar putea "absenta" până în februarie 2025.