Mai sunt câteva ore până ce va începe cursa prezidențială americană Harris vs. Trump. Primii votanți își vor exprima opțiunea la secțiile de votare din cătunul Dixville Notch, o mică localitate cu patru locuitori din nord-estul Statelor Unite care inaugurează, din patru în patru ani, sezonul electoral american. Situată în statul New Hampshire, aproape de granița cu Canada, Dixville Notch este prima localitate din SUA care deschide votarea în ziua alegerilor. Sunt de așteptat zile extrem de tensionate, în condițiile în care suntem în fața celei mai strânse curse din istoria electorală a Statelor Unite, iar în ultimele săptămâni pare că sondajele au devenit și mai strânse - dacă vreți să aflați cine va câștiga președinția SUA, o aruncare de ban are șanse la fel de mari să prezică rezultatul precum sondajele actuale - în toate cele șapte state competitive din acest an, sondajele indică fie o egalitate aproape perfectă între Harris și Trump, fie diferențe în marja de eroare a sondajelor. Dar că tot vorbim de aceste state competitive, numite uneori și „oscilante”, „swing states” sau state „purpurii” - ce sunt ele și de ce sunt atât de relevante în aceste alegeri? De ce unele state sunt relevante în timpul unui ciclu electoral, dar nu și în timpul celorlalte și cum se afectează reciproc cursa prezidențială și cursele pentru Camera Reprezentanților sau pentru Senat, acestea având loc concomitent pe 5 noiembrie?
Partizanatul „ca la fotbal” și un sistem electoral complicat
Sistemul politic american a fost gândit de părinții fondatori ai Statelor Unite să fie un sistem „de blocaj”. Având experiența controlului colonial britanic, dar și a felului în care funcționau administrațiile absolutiste europene de la acea vreme, părinții fondatori ai Statelor Unite au gândit sistemul politic și electoral în așa fel încât puterile separate din noua republică democratice să nu poată niciodată să aibă întâietate una în fața celeilalte. Acest pariu a funcționat vreme de peste 200 de ani, însă a produs și efecte așa-zise „perverse” care arată că sistemul încă e perfectibil.
Artizanii sistemului politic american au recunoscut, de exemplu, că republica lor democratică putea fi susceptibilă la problema demagogiei și a apariției un demagog carismatic (unii ar spune precum Trump) care să ducă la instaurarea unei tiranii personalizate sau dinastice. O a doua problemă de care erau înfricoșați părinții fondatori ai SUA era perspectiva unei așa-zise „tiranii a gloatei” (mob rule). Cele două riscuri se află la marginile opuse ale spectrului republican (în sens tehnic, nu politic) - dacă republica are o natură mult prea centrată pe reprezentativitate, atunci riscul apariției unui tiran sau a unui demagog era mare, însă scădea riscul „tiraniei gloatei”; de cealaltă parte, dacă republica era mult „prea” democratică, atunci scădea riscul apariție demagogului tiran, însă creștea și puterea „mulțimii”.
Unii spun că soluția la prima problemă a fost crearea Colegiului Electoral ca metodă de a alege președintele. Prin Colegiul Electoral se dilua, practic, capacitatea maselor de a alege un demagog, electorii aleși de administrația fiecărui stat în parte fiind capabil să detecteze amenințarea și să blocheze alegerea unui astfel de candidat.
Acesta e un mit, însă. Colegiul Electoral a fost ales ca soluție de compromis după ce participanții la Convenția Constituțională nu s-au putut pune de acord asupra formei de alegere a președintelui - conflictul a fost generat mai ales de statele sclavagiste, care și-au dat seama că o formă de alegere directă a președintelui le-ar dezavantaja grav. În schimb, Colegiul Electoral era o soluție acceptabilă pentru acestea, pentru că la alocarea electorilor pe baza populației, sclavii ar fi fost numărați ca 3/5 dintr-o persoană.
Pentru că instituțiile stabile sunt extrem de rezistente în timp, Colegiul Electoral a trecut testul secolelor și a rezistat până astăzi, în ciuda faptului că rațiunea lui de a exista a dispărut cu multă vreme în urmă.
Bineînțeles, fondatorii federației americane nu au putut lua în calcul evoluțiile politice și nici nu ar fi putut să prevadă felul în care se vor dezvolta democrația și valorile democratice de-a lungul deceniilor și secolelor. În fapt, unii dintre ei, mai ales primul președinte american, George Washington, se opuneau ferm ideii de partide politice. În ultimul său discurs ca președinte, Washington a vobit pe larg de „pericolele” pe care politica de partid le presupune - acest tip de organizație politică slăbește puterea guvernului, credea primul președinte american.
Astăzi, Colegiul Electoral pare să funcționeze ca un sistem care favorizează puternic statele mici și slab populate, care favorizează teritoriul în defavoarea oamenilor care-l locuiesc și pentru că votanții lor sunt foarte concentrați în zonele rurale și în statele mici, prin consecință, pe republicani în defavoarea democraților. În ultimii 20 de ani, candidații republicani au câștigat de două ori președinția în Colegiul Electoral deși au pierdut votul popular național.
Prima oară s-a întâmplat în 2000, când republicanul George W. Bush l-a învins pe Al Gore în Colegiul Electoral după o dispută uriașă față de alegerile din statul Florida. După ce Curtea Supremă a oprit o renumărare a votului care, cel mai probabil, l-ar fi declarat câștigător pe Gore în stat, Bush a fost declarat câștigătorul alegerilor. Gore a câștigat, atunci, votul popular la o diferență de aproximativ 500.000 de voturi. A doua oară când s-a întâmplat asta a fost în 2016, când democrata Hillary Clinton a ratat Colegiul Electoral la o diferență considerabilă față de Donald Trump - 74 de electori - deși a câștigat votul popular național la o diferență de aproape trei milioane.
Cum se poate întâmpla asta, însă?
Pentru că sistemul de alocare al electorilor către câștigător funcționează în aproape toate statele după principiul câștigătorul ia totul, asta înseamnă că voturile pentru candidatul învins sunt, practic, ignorate complet. Indiferent de diferența cu care a câștigat statul, un candidat obține toți electorii statului respectiv - astfel că, folosind o situație ipotetică absurdă, dacă un candidat câștigă la diferență de un vot în California, cel mai populat stat din Uniune, ia toți cei 54 de electori ai acelui stat. Același lucru e valabil și dacă obține victoria cu 99,99%. Astfel, se poate ajunge la situația în care un candidat atinge pragul de 270 de voturi în Colegiul Electoral, numărul necesar pentru a câștiga președinția, fără să fi strâns voturile unei majorități a votanților. Singurele două excepții de la această regulă sunt statele Maine și Nebraska, care separă votul într-un scor la nivel statal și scoruri separate pe câteva districte electorale. Astfel, cei cinci electori ai Nebraskăi sunt împărțiți în doi pentru câștigătorul votului la nivelul statului și câte unul pentru câștigătorul în fiecare din cele trei districte. În Maine, situația este identică cu excepția faptului că separația este doar cu două districte.
Situația este complicată și mai tare de partizanatul furibund care domină politica americană de cel puțin 30 de ani - cele două partide, republican și democrat, sunt văzute de unii votanți aproape ca niște echipe de fotbal. Unii votanți votează pentru un partid sau pentru celălalt nu din considerente politice sau pentru că le place de un anume candidat, ci pentru că „țin” cu formațiunea respectivă.
Nu doar atât, clivajele ideologice au devenit tot mai adânci în ultimii ani pe măsură ce a republicanii s-au îndreptat tot mai mult sprea marginea segmentului politic, devenind, de la Newt Gingrich încoace tot mai de dreapta, iar democrații fie au virat ușor la stânga, fie au încercat să se întoarcă spre centru.
Această polarizare ideologică și politică a devenit tot mai intensă în timpul președinției lui Bill Clinton, când republicanii s-au consolidat ca partidul obstrucționist de la Washington. Virajul spre extremă a fost cimentat de președinția lui Bush și de războaiele din Irak și Afganistan și s-a desăvârșit după ce Barack Obama a fost ales președinte, mai ales în condițiile în care un segment important de electorat republican nu a putut accepta niciodată alegerea unui afro-american în funcția cea mai importantă din stat.
Cele două mandate ale lui Barack Obama i-au radicalizat puternic pe republicani, acesta fiind și momentul apariției neofascismului american sub patronajul lui Donald Trump, el însuși un exponent aproape de fanatism al conspirației birther care susținea în mod fals că Obama nu e născut pe teritoriul SUA. Acest radicalism s-a manifestat și prin apariția facțiunii „Tea Party”, care a continuat transformarea GOP într-un partid de extremă dreapta.
De cealaltă parte, democrații au trecut prin diverse forme de centrism și stânga moderată, însă conducerea partidului a rămas aproape constant sub dominația centriștilor clintoniști, cel puțin până în 2016. Barack Obama s-a prezentat ca un candidat mult mai progresist în campanie, însă ca președinte el a guvernat în stilul centrist clasic al celei de-A Treia Căi a lui Bill Clinton.
Eșecul acestei guvernări centriste a fost decontat de democrați inclusiv prin înfrângerea lui Hillary Clinton în fața lui Trump. După această înfrângere, a părut că facțiunea progresistă, va avea o influență mai puternică, mai ales în condițiile popularității tot mai mari a senatorului Bernie Sanders. Totuși, în ciuda apariției mai multor voci progresiste în interiorul Partidului Democrat, formațiunea în ansamblu a păstrat o direcție vag centristă cu câteva elemente de stânga.
Biden și Harris, amândoi proveniți din rândurile facțiunilor centriste ale partidului, au guvernat foarte aproape de centru, alegând doar uneori să ia decizii mai ambițioase. Totuși, polarizarea excesivă a politicii americane a continuat - manifestată mai ales prin atacurile dreptei trumpiste, care a etichetat orice politică, indiferent de forma ei ideologică, ca aparținând unui „radicalism neo-marxist”, în fapt doar cuvinte goale.
Acest profund clivaj între republicani și democrați se manifestă la nivelul societății mai ales din prisma clivajului rural-urban:
Marile metropole și zonele de urban mediu și mic sunt, în principal votante ale democraților, în timp ce zonele rurale îi votează majoritar pe republicani. Această dimensiune e dublată și de cea dintre statele mari și mici, dar mai degrabă ca o consecință a rupturii rural-urban pentru că statele mici, sunt în general, și mai rurale față de cele mari. Rezultatul este că aproape toate statele, chiar și cele care votează consistent cu republicani, au orașe și mari metropole care îi favorizează pe democrați. Reversul este și el valabil, în statele dominate de democrați, rural este și el republican.
Acest clivaj este, uneori, folosit de republicani pentru a răspândi informații înșelătoare despre alegeri și pentru obiective de propagandă - spre exemplu, s-au folosit hărțile electorale pentru a acredita ideea că democrații nu sunt, de fapt, populari, pentru că hărțile sunt aproape mereu mai degrabă roșii decât albastre. Argumentul este fals - zonele acelea roșii întinse de pe hartă sunt, de fapt, zone cu o populație foarte redusă, în timp ce zonele albastre, chiar dacă par foarte mici, uneori sub formă de mici bule, sunt zone cu o densitate uriașă a populației, în general metropole și orașe mari.
Această competiție electorală acerbă și partizană, cuplată cu un sistem electoral și politic care favorizează existența a două partide și dominația unor vehicule electorale mari - partidele de tip big tent - a dus la configurația actuală, în care cele două partide au un bazin de alegători sigur, pe care nici măcar nu trebuie să-l mobilizeze neapărat la vot, iar dacă o fac, o fac prin demonizarea adversarului mai mult decât prin argumente clare - desigur, păstrând proporțiile, demonizarea și caricaturizarea până la un absurd grotesc a adversarilor politici este o tactică folosită mai des de republicani.
Acest partizanat este la cote atât de mari, încât de ani de zile știm sigur cum vor vota state întregi. Fără să avem dubii, știm că oricine ar fi candidatul republican, el va câștiga state precum Louisiana, Alabama, Carolina de Sud sau Montana. La fel și în cazul candidatului democrat - oricum l-ar chema și de oriunde ar proveni, el va câștiga sigur California, Oregon, Washington sau New York. În total, sunt 24 de state roșii plus districtul 2 din Maine (care votează cu republicanii) și 17 state albastre plus districtul 2 din Nebraska (care votează cu democrații). Din această cauză, aceste state nu mai sunt atât de importante în cursă pentru că știm deja dinainte să înceapă votul cine le va câștiga.
Însă, ce ne rămâne după ce încheiem această aritmetică electorală simplă sunt cele șapte state competitive, în care niciunul dintre candidați nu reușește să aibă un avantaj semnificativ, iar totul se joacă, uneori, până la ultimul vot. Statele „oscilante” au variat de-a lungul anilor - în 2020, printre ele se numărau și Florida sau Ohio. Între timp, cele două au devenit, însă, mult mai roșii, iar în acest an e destul de sigur încă de la început că ele îl vor vota pe Trump.
În același timp, state precum Arizona sau Georgia au tranziționat de la a fi state roșii la a deveni competitive. Ambele au fost câștigate de Joe Biden în 2020, el fiind primul prezidențiabil democrat care le câștigă de la Bill Clinton încoace (Arizona în 1996 și Georgia în 1992).
Arizona
Până în 2020, Arizona era considerată unul dintre statele sigure pentru republicani, el fiind câștigat exclusiv de candidații GOP la nivel prezidențial și dominat la alegerile pentru guvernator și Congres de candidați conservatori precum senatorul John McCain.
Din 2020, de când Joe Biden a câștigat statul, Arizona și-a continuat traiectoria spre a deveni un stat competitiv, inclusiv la nivelul alegerilor pentru guvernator și Congres. În 2022, democrata Katie Hobbs a câștigat fotoliul de guvernator după 13 ani de dominație republicană, iar din 2020, statul are doi senatori democrați.
Probabilitate 2024:
Sondaje recente:
- Sondaj agregat FiveThirtyEight, 3 noiembrie - Donald Trump 49,6% - Kamala Harris 46,5% (Trump +3,1)
- Sondaj agregat SilverBulletin, 3 noiembrie - Donald Trump 49,3% - Kamala Harris 46,7% (Trump +2,6)
- Sondaj agregat RealClearPolitics, 3 noiembrie - Donald Trump 48,9% - Kamala Harris 46,3% (Trump +2,6)
- Sondaj VantageDataHouse, 2 noiembrie - Kamala Harris 50% - Donald Trump 47% (Harris +3)
- Sondaj InsiderAdvantage, 1-2 noiembrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 46% (Trump +3)
- Sondaj AtlasIntel, 1-2 noiembrie - Donald Trump 52% - Kamala Harris 46% (Trump +6)
- Sondaj Trafalgar Group (organizație pro-republicană), 24-26 octombrie - Donald Trump 48% - Kamala Harris 46% (Trump +2)
- Sondaj The Telegraph, 20-22 octombrie - Donald Trump 48% - Kamala Harris 46% (Trump +2)
- Sondaj Marist College, 17-22 octombrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris - 48% (Trump +1)
- Sondaj Marist College, 17-22 octombrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris - 49% (egalitate)
Carolina de Nord
Deși a votat consistent cu candidatul republican la ultimele cicluri electorale, Carolina de Nord este considerată un stat competitiv ca urmare a diferențelor procentuale mici dintre câștigător și învins, dar și a faptului că în sondaje diferențele sunt deseori în marja de eroare.
Astfel, strategii democrați consideră că există o șansă considerabilă ca statul să treacă în suita democrată în 2024, deși el este unul dintre statele competitive cel mai bine poziționat în favoarea republicanilor. Carolina de Nord vine cu 16 voturi electorale pentru candidatul câștigător.
Probabilitate 2024:
Sondaje recente:
- Sondaj agregat FiveThirtyEight, 3 noiembrie - Donald Trump 49,6% - Kamala Harris 46,5% (Trump +1,2)
- Sondaj agregat SilverBulletin, 3 noiembrie - Donald Trump 48,7% - Kamala Harris 46,7% (Trump +2)
- Sondaj agregat RealClearPolitics, 3 noiembrie - Donald Trump 48,8% - Kamala Harris 47,3% (Trump +1,5)
- Sondaj VantageDataHouse, 2 noiembrie - Kamala Harris 52% - Donald Trump 46% (Harris +6)
- Sondaj InsiderAdvantage, 1-2 noiembrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 47% (Trump +2)
- Sondaj AtlasIntel, 1-2 noiembrie - Donald Trump 51% - Kamala Harris 47% (Trump +4)
- Sondaj AtlasIntel, 25-29 octombrie - Kamala Harris 49% - Donald Trump 48% (Harris +1)
- Sondaj Trafalgar Group (organizație pro-republicană), 25-28 octombrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 46% (Trump +3)
- Sondaj The Telegraph, 25-27 octombrie - Donald Trump 48% - Kamala Harris 46% (Trump +2)
- Sondaj SurveyUSA, 23-26 octombrie - Donald Trump 47% - Kamala Harris - 47% (egalitate)
- Sondaj CCES/YouGov, 1-25 octombrie - Kamala Harris 49% - Donald Trump 48% (Harris +1)
Georgia
La fel ca Arizona, Georgia este unul dintre fostele state profund republicane care din 2020 au schimbat direcția și au mers spre candidatul democrat, o respingere directă față de candidatul Trump.
În 2024, Georgia rămâne un stat competitiv în care lupta se dă până la ultimul vot, iar sondajele arată diferențe mici între candidați, deși în ultimele săptămâni pare că Trump obține un ușor avans.
Din 2020, de când Joe Biden a câștigat statul, Georgia și-a ales doi senatori democrați, învingându-i pe republicanii aflați în funcție, iar în 2022 a fost foarte aproape să voteze după foarte mulți ani o guvernatoare democrată, pe Stacey Abrams.
Retragerea din cursă a lui Joe Biden a schimbat profund dinamica din Georgia – Kamala Harris, care are potențialul de a fi nu doar prima femeie președinte din istoria SUA, dar și prima femeie de culoare care accede la cea mai înaltă funcție a guvernului federal american, are șanse mult mai mari să mobilizeze numerosul electorat afro-american din acest stat sudic.
Georgia vine cu 16 voturi electorale pentru candidatul câștigător.
Probabilitate 2024:
Sondaje recente:
- Sondaj agregat FiveThirtyEight, 3 noiembrie - Donald Trump 48,6% - Kamala Harris 47,1% (Trump +1,5)
- Sondaj agregat SilverBulletin, 3 noiembrie - Donald Trump 48,9% - Kamala Harris 47,6% (Trump +1,3)
- Sondaj agregat RealClearPolitics, 3 noiembrie - Donald Trump 49,3% - Kamala Harris 47,4% (Trump +1,9)
- Sondaj VantageDataHouse, 2 noiembrie - Kamala Harris 50% - Donald Trump 48% (Harris +2)
- Sondaj AtlasIntel, 1-2 noiembrie - Donald Trump 50% - Kamala Harris 48% (Trump +2)
- Sondaj AtlasIntel, 25-29 octombrie - Donald Trump 51% - Kamala Harris 48% (Trump +3)
- Sondaj SoCal Strategies (finanțat de o organizație pro-republicană), 26-27 octombrie - Donald Trump 50% - Kamala Harris 49% (Trump +1)
- Sondaj The Telegraph, 25-27 octombrie - Donald Trump 48% - Kamala Harris 47% (Trump +1)
- Sondaj Trafalgar Group (organizație pro-republicană), 24-26 octombrie - Donald Trump 48% - Kamala Harris 46% (Trump +2)
- Sondaj CCES/YouGov, 1-25 octombrie - Donald Trump 51% - Kamala Harris 46 (Trump +5)
Michigan
Parte a mid-vestului american și a zonei așa-numite „Rust Belt”, Michigan are o lungă istorie electorală a partizanatului pro-democrați, iar până la momentul 2016, statul a votat în mod consistent cu candidații democrați la prezidențiale.
Considerat un stat parte a „Zidului Albastru” al democraților – cele trei state care puteau garanta victoria democraților în cazul unei lupte strânse cu republicanii – Michigan a produs o surpriză neașteptată în 2016, fiind câștigat la diferență mică de Donald Trump.
Până atunci, Michigan votase consistent cu democrații la diferență mare, ultimul republican care a câștigat statul fiind George H. W. Bush, în 1988. Joe Biden a recâștigat statul în 2020, consolidându-și victoria prin câștigarea tuturor celor trei state esențiale ale „Zidului Albastu”. Michigan vine cu 15 voturi electorale pentru candidatul câștigător.
Probabilitate 2024:
Sondaje recente:
- Sondaj agregat FiveThirtyEight, 3 noiembrie - Kamala Harris 47,9% - Donald Trump 47,1% (Harris +0,8)
- Sondaj agregat SilverBulletin, 3 noiembrie - Kamala Harris 48,3% - Donald Trump 47,2% (Harris +1,1)
- Sondaj agregat RealClearPolitics, 3 noiembrie - Kamala Harris 48,6% - Donald Trump 47,7% (Harris +0,9)
- Sondaj VantageDataHouse, 2 noiembrie - Kamala Harris 49% - Donald Trump 48% (Harris +1)
- Sondaj InsiderAdvantage, 1-2 noiembrie - Donald Trump 47% - Kamala Harris 47% (egalitate)
- Sondaj AtlasIntel, 1-2 noiembrie - Donald Trump 50% - Kamala Harris 48% (Trump +2)
- Sondaj AtlasIntel, 25-29 octombrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 48% (Trump +1)
- Sondaj Quantus Insights (finanțat de o organizație pro-republicană), 26-28 octombrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 49% (egalitate)
- Sondaj CNN/SSRS, 23-28 octombrie - Kamala Harris 48% - Donald Trump 43% (Harris +5)
- Sondaj InsiderAdvantage, 26-27 octombrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 48% (Trump +1)
- Sondaj The Telegraph, 25-27 octombrie - Kamala Harris 49% - Donald Trump 48% (Harris +1)
Nevada
Nevada este un alt stat considerat până recent un bastion al democraților. Din 2000 până în 2020, Nevada a votat doar de două ori candidatul republican – pe George W. Bush în 2000 și 2004. În rest, statul a oferit victorii la diferențe mari democraților.
Probabilitate 2024:
Sondaje recente:
- Sondaj agregat FiveThirtyEight, 3 noiembrie - Donald Trump 47,9% - Kamala Harris 47,2% (Trump +0,5)
- Sondaj agregat SilverBulletin, 3 noiembrie - Donald Trump 48,4% - Kamala Harris 48% (Trump +0,4)
- Sondaj agregat RealClearPolitics, 3 noiembrie - Donald Trump 48,5% - Kamala Harris 47,5% (Trump +1)
- Sondaj VantageDataHouse, 2 noiembrie - Kamala Harris 51% - Donald Trump 46% (Harris +5)
- Sondaj AtlasIntel, 1-2 noiembrie - Donald Trump 52% - Kamala Harris 46% (Trump +6)
- Sondaj NYT/Siena, 24 octombrie-2 noiembrie - Kamala Harris 48% - Donald Trump 46% (Harris +2)
- Sondaj AtlasIntel, 25-29 octombrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 48% (Trump +1)
- Sondaj Trafalgar Group (organizație pro-republicană), 25-28 octombrie - Donald Trump 48% - Kamala Harris 48% (egalitate)
- Sondaj The Telegraph, 25-27 octombrie - Kamala Harris 47% - Donald Trump 47% (egalitate)
- Sondaj CNN/SSRS, 21-26 octombrie - Donald Trump 48% - Kamala Harris 47% (Trump +1)
- Sondaj CCES/YouGov, 1-25 octombrie - Kamala Harris 51% - Donald Trump 47% (Harris +4)
Pennsylvania
Alături de Michigan și Wisconsin, Pennsylvania face și ea parte din statele foste partizane-democrate care din 2016 a devenit un stat ultra-competitiv.
Esențial pentru democrați, Pennsylvania este statul care i-a dat victoria lui Biden în 2020, oferind ultimele voturi electorale necesare pentru ca acesta să treacă pragul de 270.
În 2024, Pennsylvania este unul dintre statele care a trecut de la un avans considerabil al lui Trump, la un scor în sondaje în marja de eroare – cu un avans ușor, de un punct, al Kamalei Harris. Pennsylvania vine cu 19 voturi electorale pentru câștigătorul său.
Probabilitate 2024:
Sondaje recente:
- Sondaj agregat FiveThirtyEight, 4 noiembrie - Donald Trump 47,9% - Kamala Harris 47,7% (Trump +0,2)
- Sondaj agregat SilverBulletin, 4 noiembrie - Donald Trump 48,4% - Kamala Harris 48% (Trump +0,4)
- Sondaj agregat RealClearPolitics, 4 noiembrie - Donald Trump 48,3% - Kamala Harris 48% (Trump +0,3)
- Sondaj VantageDataHouse, 4 noiembrie - Kamala Harris 50% - Donald Trump 47% (Harris +3)
- Sondaj InsiderAdvantage, 1-2 noiembrie - Donald Trump 48% - Kamala Harris 49% (Trump +1)
- Sondaj AtlasIntel, 1-2 noiembrie - Donald Trump 50% - Kamala Harris 48% (Trump +2)
- Sondaj AtlasIntel, 25-29 octombrie - Donald Trump 50% - Kamala Harris 47% (Trump +3)
- Sondaj Quinnipiac 24-28 octombrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 47% (Trump +2)
- Sondaj Monmouth University, 24-28 octombrie - Donald Trump 47% - Kamala Harris 46% (Trump +1)
- Sondaj CNN/SSRS, 23-28 octombrie - Donald Trump 48% - Kamala Harris 48% (egalitate)
- Sondaj YouGov, 22-28 octombrie - Kamala Harris 48% - Donald Trump 48% (egalitate)
Wisconsin
Al treilea stat din suita esențială a democraților, alături de Michigan și Pennsylvania, Wisconsin a fost statul cu cea mai mare probabilitate de a fi câștigat de republicanul Bush în 2000 și în 2004.
Totuși, Wisconsin a venit cu majorități consistente pentru democrați în timpul alegerile din 2008 și 2012. În 2016, însă, el a fost unul dintre cele care i-au oferit victoria lui Trump, la diferență mică, însă, de democrata Hillary Clinton.
Probabilitate 2024:
Sondaje recente:
- Sondaj agregat FiveThirtyEight, 4 noiembrie - Kamala Harris 48,2% - Donald Trump 47,4% (Harris +0,8)
- Sondaj agregat SilverBulletin, 4 noiembrie - Kamala Harris 48,6% - Donald Trump 47,8% (Harris +0,8)
- Sondaj agregat RealClearPolitics, 4 noiembrie - Kamala Harris 48,2% - Donald Trump 48,5% (Harris +0,3)
- Sondaj InsiderAdvantage, 1-2 noiembrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 48% (Trump +1)
- Sondaj AtlasIntel, 1-2 noiembrie - Donald Trump 50% - Kamala Harris 49% (Trump +1)
- Sondaj SoCal strategies (finanțat de o organizație pro-republicană), 28-29 octombrie - Kamala Harris 49% - Donald Trump 49% (egalitate)
- Sondaj AtlasIntel, 25-29 octombrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 49% (egalitate)
- Sondaj CNN/SSRS, 23-28 octombrie - Kamala Harris 51% - Donald Trump 45% (Harris +6)
- Sondaj InsiderAdvantage, 26-27 octombrie - Donald Trump 49% - Kamala Harris 48% (Trump +1)
- Sondaj The Telegraph, 25-27 octombrie - Kamala Harris 49% - Donald Trump 47% (Harris +2)
De ce sunt sondajele atât de strânse și ce înseamnă asta pentru noaptea alegerilor
Cu mici excepții după Convenția Națională Democrată și după intrarea în cursă a Kamalei Harris, sondajele la nivel național dar și cele din cele șapte state cheie au arătat o cursă extrem de strânsă, cu diferențe care se plasau în intervalul marjelor de eroare - o indicație a posibilității că aceste alegeri vor fi câștigate la o diferență infimă de voturi. Deși un astfel de scenariu nu este imposibil, el este, totuși, improbabil, în ciuda sondajelor.
Din punct de vedere statistic, probabilitatea ca majoritatea institutelor de sondare, partizane sau nu, să dea rezultate atât de strânse folosind o eșantionare corectă este destul de mică. Statisticianul Nate Silver scrie că suspectează că majoritatea sondajelor sunt viciate de ceea ce se numește herding (păstorire), o tactică de a distorsiona sondajele pentru a le apropia de un consens general acceptat - în acest caz, consensul este cel al unei curse extrem de strânse.
Desigur, astfel de tactici ar ascunde situația reală a cursei, iar Silver scrie că ele sunt folosite pentru a evita o situație de tipul celei din 2016, când sondajele au părut mult prea departe de realitate decât ar fi fost așteptat. Proiectând o cursă extrem de strânsă, sondatorii nu ar putea fi acuzați că au prezis o victorie pentru un candidat sau pentru celălalt și ar fi acoperiți indiferent de rezultatul final al alegerilor.
Conform acestuia, pe baza unei distribuții binomiale a sondajelor, și asumând că toate sunt independente una de cealaltă, este foarte puțin probabil ca toate sondajele să arate o cursă atât de strânsă – în mod specific, scrie Silver, șansa pentru un astfel de scenariu este de 1 la 9,5 trilioane.
Cea mai acută problemă, scrie el, pare să fie în Wisconsin, unde sondajele au avut erori serioase în trecut, iar sondatorii se tem de un nou eșec.
FiveThirtyEight: ambii candidați sunt “la o marjă de eroare” de o victorie categorică
O analiză similară o face și agregatorul FiveThirtyEight, care scrie că dacă sondajele sunt la fel de greșite ca în 2016, indiferent față de care candidat, asta înseamnă o victorie confortabilă în Colegiul Electoral pentru unul dintre ei.
Astfel, dacă marja de eroare o favorizează pe Kamala Harris, Donald Trump ar putea câștiga toate cele șapte state competitive și ar ajunge la un scor de 312 voturi electorale, peste cel din 2016.
De cealaltă parte, dacă marja de eroare îl favorizează pe Trump, Harris ar obține o victorie la fel de categorică de 319 voturi electorale, cu victorii în toate cele șapte state competitive.
Neașteptatul sondaj Selzer
Împotriva consensului general al sondajelor s-a poziționat, sâmbătă, și sondajul statisticienei Ann Selzer, din statul Iowa. Cunoscut pentru faptul că e un sondaj de calitate și cu o putere predictivă mare, sondajul Selzer a arătat o imagine aproape de realitatea din ziua alegerilor în mai multe ocazii.
Acest sondaj este semnificativ mai ales pentru că Iowa, deși a fost un stat competitiv în trecut, e considerat acum un stat sigur pentru Trump. Fostul președinte a câștigat acolo, în 2020, la o diferență categorică de nouă procente. Acum, Ann Selzer prezice o diferență de plus trei puncte procentuale în favoarea Kamalei Harris.
O victorie în Iowa a Kamalei Harris, deși rămâne puțin probabilă chiar și în contextul acestui sondaj, ar însemna o seară foarte proastă pentru campania Trump și o înfrângere posibil categorică în Colegiul Electoral. Deși Iowa are doar șase voturi electorale și este foarte puțin probabil să fie statul care decide seara, un scor bun pentru Harris acolo ar indica tendințe importante la nivelul altor state cruciale, precum cele din mid-vest.
Mai simplu spus, dacă Harris câștigă Iowa (puțin probabil) sau pierde la o diferență între trei și cinci puncte, asta ar însemna că e pe cale să câștige cele trei state cruciale din mid-vest - Wisconsin, Michigan și Pennsylvania. Câștigarea celor trei e suficientă pentru ca Harris să treacă de 270 de voturi în Colegiu, indiferent de ce se întâmplă în celelalte state competitive.
„Mega-sondajul” britanic care prezice o victorie pentru Kamala Harris
Un sondaj britanic de tip MRP (regresie multi-nivel şi post-stratificare) care a fost realizat folosind un eşantion mult mare decât în mod obişnuit, de peste 31.000 de votanţi, prezice o victorie pentru Kamala Harris – vicepreşedinta americană este creditată cu prima şansă în Michigan, Wisconsin, Pennsylvania şi Nevada, state care i-ar da suficiente voturi electorale pentru a câştiga preşedinţia.
Conform Politico, sondajul Focaldata foloseşte acest tip inovator de sondare, el devenind, recent, popular în Marea Britanie.
Acolo, acest tip de sondare a oferit rezultate consistent eficiente – a prezis pierderea majorităţii de către prim-ministra Theresa May în 2017, dar şi victoria categorică a laburiştilor din 2024. Susţinătorii metodei spun că ea ar putea fi chiar mai eficientă în SUA, unde numărul redus de state ar putea face ca eficienţa sondajului să crească.
Combinând rezultatele MRP cu cele ale unor sondaje la scară largă online, Focaldat estimează că Harris va câştiga Michigan la o diferenţă de cinci puncte, Nevada cu două şi Pennsylvania şi Wisconsin la diferenţe mai mici. Sondajul mai indică şi că Trump va câştiga la diferenţă mică în Georgia şi Carolinade Nord, în timp ce Arizona rămâne la egalitate.
Avantajul Kamalei Harris ar veni mai ales ca urmare a creşterii popularităţii ei printre femeile albe în vârstă, un segment electoral care vota în mod tradiţional cu republicanii.