Câte Universuri există, de fapt? Iată ce spun oamenii de știință

Mai multe ramuri ale fizicii moderne, inclusiv teoria cuantică și cosmologia, sugerează că universul nostru ar putea fi doar unul dintre multe altele. Este adevărat că oamenii trăiesc într-un univers. Însă rămâne în discuție dacă acest univers este doar unul dintr-un ocean de alte universuri, adică un multivers.

Ideea unui multivers este adesea subiectul unor opere de ficțiune științifică, dar este, de asemenea, o posibilitate reală pe care unii oameni de știință o iau în serios și o investighează.

Conceptele legate de multivers apar în mai multe ramuri ale fizicii moderne. În mecanica cuantică, de exemplu, interpretarea „multiversului” sugerează că toate stările posibile se manifestă în universuri diferite, fiecare cu o versiune diferită a observatorului.

Interpretarea multiversului din mecanica cuantică este probabil cea mai cunoscută teorie științifică despre un multivers. Dar nu este singura. În noua sa carte, The Allure of the Multiverse: Extra Dimensions, Other Worlds, and Parallel Universes, fizicianul Paul Halpern explorează aceste posibile realități paralele, împreună cu istoriile, filozofiile și perspectivele lor asupra naturii științei, scrie scientificamerican.com.

Scientific American a vorbit cu Halpern despre modul în care conceptul de multivers se potrivește cu fizica modernă, despre dovezile pe care oamenii de știință le dețin până acum și despre ce înseamnă totul pentru natura existenței noastre.

Ce este, de fapt, un multivers?

Există diferite idei despre multivers: unele culturale și altele științifice. Aceste concepte tind să fie foarte diferite. Ideile culturale se referă la viața umană, la alegerile pe care le facem și la alternativele nerealizate: ce s-ar fi întâmplat dacă am fi ales un alt oraș, un alt loc de muncă sau altă relație. Ne imaginăm căi neexplorate și ne întrebăm ce ar fi fost diferit.

În știință, multiversul poate fi împărțit în două concepte: multiversul cuantic și multiversul cosmologic. Multiversul cuantic răspunde întrebărilor legate de măsurători în fizica cuantică și de cum este conectată viața umană la lumea cuantică. În 1957, Hugh Everett III, un tânăr student, a propus interpretarea „multiversurilor”, speculând că fiecare posibilitate înregistrează un rezultat diferit într-un univers paralel și că oamenii experimentează multiple realități, fără să fie conștienți de „dublurile” lor din alte universuri.

Pe de altă parte, multiversul cosmologic este ideea că procesul de expansiune rapidă a universului se poate întâmpla nu doar în universul nostru, ci și în alte universuri, care se extind și ele, dar rămân dincolo de raza noastră de observare.

Care sunt dovezile ce îi determină pe fizicieni să creadă că un multivers ar putea fi o interpretare corectă a realității?

Parametrii universului nostru par să fie exact în intervalul necesar pentru formarea galaxiilor, stelelor, planetelor și vieții. Dacă aceste constante fundamentale, precum forța gravitației, intensitatea interacțiunilor electromagnetice etc., ar fi fost ușor diferite, viața, așa cum o cunoaștem, nu ar fi putut să apară. Aceasta este numită uneori problema „fineței reglajului”.

O posibilă explicație a fost propusă de fizicianul Brandon Carter în jurul anului 1970, care a sugerat că poate universul nostru sau o parte din el este specială, iar faptul că ne aflăm în această „ramură” a universului ar putea fi legat de existența unui multivers. În acest context, universul nostru ar fi unul dintre puținele care ar putea susține formarea de structuri și, în final, viață.

Ce înseamnă că ideea multiversului este momentan netestabilă?

Există idei în fizică ce nu pot fi testate direct. De exemplu, expansiunea universului și viteza finită a luminii înseamnă că nu vom putea vedea niciodată părți ale universului dincolo de un anumit punct. La fel, principiul incertitudinii al lui Heisenberg limitează ceea ce putem observa în mod simultan în universul nostru. Așadar, dacă o teorie a universului nostru necesită referințe la un multivers pentru a fi completă, unii oameni de știință ar putea accepta faptul că anumite lucruri nu vor fi niciodată cunoscute.