De curând, câştigătorul concursului “Deşteaptă-te, române!” a publicat un proiect de Ţară şi de Capitală, “O Românie şi-un Bucureşti cu sens”, în care propune românilor să facă abstracţie de jocurile politice, de interminabilele discursuri de campanie şi să tranforme Bucureştiul şi România într-un reper cultural umanist. “Ca om de marketing, consider că principala problema a Bucureştiului în relaţie cu potenţialii turişti străini este aceea a unei identităţi reale. Dacă Roma este oraşul etern, dacă Parisul este oraşul luminilor, dacă Praga este oraşul de aur, atunci Bucureştiul este oraşul...?!, se întreabă retoric Pleşoianu. Ca soluţie, el crede că simplă utilizare a Casei Poporului conform cu adevărată ei menire ar schimba cu mare viteză soarta Capitalei şi a României în general. “Trebuie doar să avem curajul de a aşeza Casa Poporului în centrul unei strategii coerente, în centrul unui proiect de ţară şi Capitală. Bucureştiul trebuie să devină un oraş care să genereze bani prin el însuşi, încetând să mai fie un oraş care caută doar să supravieţuiască băgând mâna tot mai adânc în buzunarele locuitorilor săi!”, mai scrie Pleşoianu.
Întregul proiect poate fi citit în rândurile următoare:
Un Proiect de Ţară şi de Capitală: “O ROMÂNIE şi un BUCUREŞTI cu SENS!”...
BUCUREŞTIUL PE CARE VI-L PROPUN ESTE BUCUREŞTIUL UNEI ROMÂNII CARE SE REDESCOPERĂ PE SINE, CARE REINTRĂ ÎN PROPRIA-I MATCĂ, O ROMÂNIE CARE RENAŞTE…
După ce am trecut timp de mult prea mulţi ani prin Iadul creat parcă de un demon al dezbinării, un demon care ne-a făcut să ne urâm unii pe alţii, un demon care ne-a segmentat şi învrăjbit până într-acolo încât se poate aproape vorbi despre un război al tuturor împotriva tuturor, ESTE TIMPUL PENTRU A NE RE-UNI! Iar singurul mod în care ne putem re-uni este acela de a ne angrena, cu toţii, într-un PROIECT COLECTIV, într-un PROIECT NAŢIONAL COMUN.
În toată vâltoarea asta pur şi simplu sterilă, în care nu auzim vorbindu-se decât despre “procente”, “sondaje” şi “alianţe”, cred că A SOSIT VREMEA PENTRU ALTCEVA. Cred, sincer, că e absolut absurd să reducem întreaga discuţie despre alegerile locale la “votul într-un tur” sau “votul în două tururi”.
CEEA CE VĂ PROPUN este să facem abstracţie, în număr cât mai mare, de jocurile lor politice, de toate aceste interminabile “discursuri de campanie” care nu au nicio legătură reală CU NOI. CEEA CE VĂ PROPUN este un soi de alchimie politică şi socială, o transmutare a elementelor politice obişnuite în ceva cu adevărat util şi benefic omului… CEEA CE VĂ PROPUN este un Proiect de Ţară care să înglobeze un Proiect de Capitală: Proiectul “O ROMÂNIE şi un BUCUREŞTI cu SENS!”.
CA OM DE MARKETING, consider că principala problemă a Bucureştiului în relaţie cu potenţialii turişti străini este aceea a lipsei unei identităţi reale. Dacă Roma este “oraşul etern”, dacă Parisul este “oraşul luminilor“, dacă Praga este “oraşul de aur” sau “oraşul celor 100 de turnuri”, atunci Bucureştiul este “oraşul…”!?
Tot CA OM DE MARKETING, ştiu că cea mai eficientă metodă pentru a derula o campanie de promovare de succes este aceea în care foloseşti cu înţelepciune CEEA CE AI DEJA! …Ce avem noi deja? Care este principalul obiectiv turistic din Bucureşti pe care ABSOLUT TOŢI TURIŞTII STRĂINI VOR SĂ ÎL VIZITEZE? – Fără doar şi poate, există un singur răspuns: “CASA POPORULUI”! Ce facem noi pentru a transforma această clădire somptuoasă într-un adevărat magnet pentru cât mai mulţi turişti străini? ABSOLUT NIMIC!
Am convingerea că simpla utilizare a “Casei Poporului” conform cu adevărata şi corecta ei menire ne-ar putea ajuta să schimbăm cu mare viteză soarta capitalei noastre şi soarta României în general. Trebuie doar să avem curajul de a aşeza “Casa Poporului” în centrul unei strategii coerente, în centrul unui Proiect de Ţară şi de Capitală. Bucureştiul trebuie să devină un oraş care să genereze bani prin el însuşi, încetând să mai fie un oraş care caută doar să supravieţuiască băgând mâna tot mai adânc în buzunarele locuitorilor săi!
O "Casă a Poporului" în adevăratul sens al cuvântului ar fi însemnat/ar putea însemna pentru România ceva extraordinar! Imaginaţi-vă următorul uz alternativ: un imens CENTRU CULTURAL-UMANIST MONDIAL, care să găzduiască librării, biblioteci, săli de lectură, săli de teatru, de cinematograf, vernisaje, expoziţii de artă, ateliere de creaţie, săli destinate simpozioanelor, congreselor ştiinţifice şi academice, spaţii destinate cercetării, dotate cu tehnică de ultima generaţie şi, cireaşa de pe tort, – un post de televiziune propriu care să transmită zilnic, în direct, toate manifestările şi evenimentele. Bucureştiul ar avea şansa unică de a deveni CEL MAI MARE CENTRU CULTURAL-UMANIST la nivel mondial! AR ATRAGE ÎN ORICE SEZON MILIOANE DE OAMENI, atât din ţară, cât şi din străinătate…
"Casa Poporului" poate fi redată Istoriei. Poate fi “exorcizată” prin cultură. Democraţia politică este un imens câştig al României post-decembriste, aceasta nimeni n-o poate nega. Este însă insuficient! Insuficient pentru o Românie care are nevoie ca de aer să devină cu adevărat un fenomen colectiv şi nu doar “o ţară locuită”, insuficient pentru o Românie care trebuie să înceapă să mişte cu adevărat contururile istoriei. "Casa Poporului", devenită CASĂ A POPOARELOR, ar putea (re)aşeza România în propriul ei Destin, prin promovarea a ceea ce ar trebui să constituie deopotrivă prioritatea numărul unu şi cea mai înaltă valoare a umanităţii Mileniului III - "DEMOCRAŢIA CULTURALĂ".
Doar câteva Idei de săli (…sunt peste 1.100 de Săli în „Casa Poporului”!): Sala Păcii, Sala Dreptului, Sala Artelor, Sala Pământului, Sala Nutriţiei, Sala Tradiţiilor, Sala Religiilor, Sala Poveştilor (copii-părinţi), Sala Economiei, Sala Invenţiilor, săli de Bibliotecă, librării, Sala Dansului, Sala Muzicii, Sala Şahului, Sala Sporturilor, Sala Înţelepciunii, Sala Presei, Sala Viitorului (“Incubatorul Lumilor Posibile”), Sala Cuvintelor (literatură), Sala Tehnologiei, Sala (completaţi dumneavoastră mai departe)…
De asemenea, în fiecare săptămână, în “Sala unei Naţiuni”, o ţară va fi în mod special reprezentată – expoziţii, simpozioane, conferinţe, spectacole etc. O altă idee ar fi chiar alocarea câte unei săli pentru fiecare dintre cele 195 de ţări (fiecare ţară şi-ar gestiona propria sală).
CA OM PUR ŞI SIMPLU, consider că, atât în cazul Bucureştiului, cât şi în cazul României în integralitatea sa, singura şansă pentru a face aerul din nou respirabil, pentru a transmuta energia negativă a urii, a dezbinării, a segmentarii într-o energie pozitivă, constructivă este aceea de a ne uni cu toţii sub auspiciile unui IDEAL COMUN. UN IDEAL concret, practic, PERFECT REALIZABIL: BUCUREŞTIUL ŞI ROMÂNIA – CA CENTRU CULTURAL-UMANIST MONDIAL.
CA OM PUR ŞI SIMPLU, cred cu tărie că nu trebuie să jucăm „MIMA” în relaţia noastră cu celelalte state, atât la nivel european, cât şi la nivel mondial. Este suficient să ne jucăm ROLUL PACIFICATOR pentru care avem, cu adevărat, chemare!
Bucureştiul îşi poate asuma un rol pacificator, într-un context internaţional extrem de delicat. Bucureştiul îşi poate asuma rolul de CAPITALĂ A DIALOGULUI CULTURAL-UMANIST LA NIVEL MONDIAL, putem oferi un cadru favorabil apropierii dintre naţiunile şi popoarele lumii.
Am putea alege să rămânem aşa de divizaţi cum suntem acum, ba chiar să continuăm să ne segmentăm sau am putea să dăm în mod real mână cu mână, cei cu inima română, şi să oferim întregii lumi o demonstraţie de UMANISM! Naţiunea română poate oferi Lumii un semnal, un semn că se poate şi altfel, că specia umană îşi poate croi, prin neguri, şi un alt drum…
Vă propun o Românie şi un BUCUREŞTI cu SENS! Iar Sensul frumos şi totodată eficient în plan financiar pe care i-l putem da, împreună, este cel CULTURAl-UMANIST. Plecând de la ce avem deja (dar nu exploatăm absolut deloc pentru Bucureşti şi pentru România), putem dezvolta Bucureştiul, pe mai departe, ca CENTRU CULTURAL şi UMANIST MONDIAL.
„Bucureştiul care INSPIRĂ”… Să schimbăm, ÎMPREUNĂ, oraşul acesta în aşa fel încât el să devină O SURSĂ DE INSPIRAŢIE pentru orice străin care îl va vizita! Pentru că oraşul acesta ne reprezintă până la urmă pe noi, ORAŞUL acesta SUNTEM NOI! Şi CHIAR PUTEM MAI MULT decât să ne împachetăm ca „oraş comunist”, „oraş înghesuit”, „oraş de noapte”!…
Cred că e momentul să încetăm să mai vorbim urât despre noi înşine (aşa cum am fost învăţaţi şi impulsionaţi să o facem), cred că e momentul să începem să ne croim propriul Drum, în acord cu propriul Destin (să avem CURAJUL asumării propriei individualităţi naţionale), cred că e momentul să regăsim, împreună, acel ritm cardiac sănătos, acel puls comun care să ne permită să ne scriem propria ISTORIE.
BUCUREŞTIUL PE CARE VI-L PROPUN ESTE BUCUREŞTIUL UNEI ROMÂNII CARE SE REDESCOPERĂ PE SINE, CARE REINTRĂ ÎN PROPRIA-I MATCĂ, O ROMÂNIE CARE RENAŞTE…