Numeroşi călători străini care au vizitat în trecut ţinuturile aproape inaccesibile locuite de români au rămas uimiţi de înfăţişarea şi portul româncelor din sate.
Prinţesa Dora d’Istria, născută în familia nobiliară Ghica şi stabiltă în Franţa, a descris trăsăturile plăcute ale româncelor în volumul „Les femmes en Orient”, publicat în secolul al XIX-lea, potrivit Adevărul.
„Româncele, ca toate femeile latine, au un simţământ înnăscut de eleganţă şi se îmbracă, în genere, cu o cochetărie ingenioasă. În Transilvania fetele îşi împletesc părul într-o coadă groasă care se termină cu o panglică sau cu o monedă. Îşi pun în păr flori, monede sau pene de păun şi câteodată pe frunte o diademă pe care strălucesc mărgele şi hurmuzuri.
La Vets, lângă un teritoriu ce posedă saşii în nordul Transilvaniei, am fost viu impresionată de contrastul ce prezintă costumul româncelor şi al săsoaicelor a căror vestă este neagră, fustă neagră, ciubotele negre, ca şi cum ele ar voi să facă să răsară şi mai mult veşmintele latinelor prin această îngrămădire de neguri asupra persoanei lor. Muntencele de la Zlatna par să sfideze prin bogăţia îmbrăcăminţii lor pe săsoaicele avare şi melancolice”, scria autoarea.
Și exploratorul austriac Joseph Adalbert Krickel a rămas impresionat de româncele întâlnite în ţinuturile Hunedoarei.
„Aici a fost pentru prima dată când am avut ocazia să văd laolaltă o sumedenie de românce drăguţe. Îmbrăcămintea lor este aici întrucâtva deosebită de cea a altor românce din Transilvania. Ele işi înfăşoară capul cu o pânză albă de in în formă de turban. Cămăşile lor sunt pline de cusături colorate şi ţinute de o cingătoare, iar rochia scurtă este acoperită în spate şi în faţă de două oprege lungi cu dungi”, scria călătorul austriac.