Maria este cel mai cunoscut dintre prenumele feminine, apare la multe popoare și în multe limbi, iar Ana Iorga a explicat joi, la rubrica Pe cuvânt, de la Antena 3 CNN, care este originea lui.
El continuă în onomastica modernă un vechi nume biblic. Maria era sora mai mare a lui Moise, dar numele este mai bine cunoscut din Noul Testament, pentru că e purtat de Fecioara Maria.
În greaca veche apar două forme: Mariám și María. În ebraică, este forma Miryam, de aici prenumele feminin actual Miriam. Pentru că în Septuaginta forma este Mariam, unii lingviști cred că forma inițială ebraică era Maryam.
Trecut din greacă în latină, Maríam a fost simțit ca un acuzativ, pe baza acestei forme „reconstituindu-se” nominativul María, continuat uneori cu mici modificări, de franceză, italiană, spaniolă, engleză.
Originea numelui Maria a fost dezbătută mult de-a lungul timpului, iar dicţionarele vorbesc despre peste 60 de soluții etimologice.
Maria este cel mai discutat și cel mai controversat prenume.
1. Explicaţia dată de Hieronim, primul traducător al Bibliei în limba latină, s-a bucurat de multă popularitate în Evul Mediu. El vedea în Maryam un compus din cuvintele ebraice Mar - „picătură” și yam - „mare”, deci „picătură de mare”, redat în latină prin stilla maris.
Prin erorile copiștilor, textului s-a ajuns la stella maris, ceea ce înseamnă „stea de mare”. E posibil ca popularitatea acestei vechi explicații să fi sprijinit într-o vreme răspândirea numelui feminin Stela, considerat probabil un sinonim al numelui Maria.
2. Mulți specialiști consideră astăzi că Maryam nu aparține fondului onomastic ebraic, ci celui egiptean. Numele ar putea fi legat de un verb care în vechea egipteană însemna „a iubi”.
Preluat de evrei din egipteană, numele se răspândește prin intermediar grec și latin la toate popoarele europene creștinate, devenind în cele din urmă cel mai cunoscut prenume feminin de sursă biblică.
3. În vestul Europei, Maria apare încă din sec. al IV-lea, dar nu ştim însă cu ce frecvenţă, pentru că numele biblic se confundă cu forma de feminin a unui nume roman, Marius, cu care nu are nici o legătură etimologică.
Marius şi Marian nu ar fi legate etimologic sau istoric de Maria, sunt asociate greşit doar pentru că seamănă formal şi par corespondentele masculine pentru Maria.
Deși cultul Fecioarei e răspândit în Occident, numele de botez Maria nu se generalizează decât destul de târziu.
În Germania nu se produce înainte de secolul al XVI-lea. În Franța, la sfârșitul secolului al XIV-lea, în Elveția, la începutul secolului al XVI-lea. Numele devine frecvent abia în secolele XVII-XVIII. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Anglia, 25% dintre femei erau numite Mary.
Unii spun că numele era atât de respectat, încât atribuirea lui era considerata o impietate, de aceea s-ar fi răspândit târziu.