Există o adevărată controversă legată de originea cuvântului Crăciun, istoricii negăsind nici până în acest moment un răspuns concret.
Potrivit lui Al. Rosetti sau Al. Graur, marii noştri, cuvântul crăciun provine de la cuvântul „creatio”, care ar fi în strânsă legătură cu ziua creării lui Christos.
Aici intervine prima contradicţie, pentru că, din punct de vedere bisericesc, această explicaţie nu poate fi sută la sută corectă, pentru că în Simbolul de credinţă (Crezul) că Domnul nostru, Christosm este „născut, nu făcut”. De-a lungul timpului, termenul de „Crăciun” a fost înlocuit de multe ori cu „Sărbătoarea Crăciunului”, tocmai pentru a se arăta că Fiul lui Dumnezeu, Cel veşnic născut din Tatăl, S-a născut ca om din Fecioara Maria.
Alţi cercetători, ca Vasile Pârvan sau Sextil Puşcariu menţionează că termenul de “Crăciun” ar proveni din latinescul “Calatio”, care s-ar traduce prin “convocarea poporului de către preoţii păgâni, în prima zi a lunii, pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă, şi, prin extindere, sărbătoarea în general, căci cea mai importantă, calatio, era aceea de la 1 ianuarie”.
O altă explicaţie privind originea acestui termen vine din partea renumitului professor Musu , care susţine că termenul “Crăciun”, ar însemna butucul care era aprins în seara şi noaptea dinaintea solstiţiului de iarnă, butuc, ce după adepţii religiilor naturist ear avea rolul de a “întări” soarele “amorţit”, pentru ca acesta să-şi poată continua călătoria, scrie secretele.com.