Care este istoria cuvântului „franzelă”. Poate aminti de comunism, dar iniţial era considerată o pâine de lux

Ana Iorga a explicat vineri, la rubrica Pe cuvânt, de la Antena 3 CNN, istoria cuvântului franzelă care ne poate aminti de perioada comunistă.

Franzela este o pâine albă de formă lunguiaţă. Acum, când mulţi caută pâinea din făină integrală, pâinea fără gluten, pâinea cu maia, o franzelă cinstită e ca o madlenă proustiană: ne aminteşte de copilărie, e ieftină, săţioasă şi dacă nu mâncăm chiar o franzelă întreagă nici n-ar trebui să ne facem atâtea griji petru chestiunile nutriţionale.

Probabil că franzela aminteşte unora de perioada comunistă, când nu găseam multe variante, şi vă evocă austeritate, sărăcie. Dar istoria franzelei e mai veche şi iniţial franzela era considerată o pâine de lux. Să ai o pâine albă, pufoasă nu era puţin lucru.

Cuvântul franzelă vine din limba greacă, ne spune Dicţionarul explicativ, deşi poate părea la prima vedere că vine din franceză. 

Dar are legătură cu Franţa. Lazăr Șăineanu ne spune în dicţionarul lui din 1929 că franzela este o pâine de lux, mai mică și mai albă, pâine franţuzească. 

August Scriban, în dicţionarul său din 1939, ne spune că avem cuvântul în greacă şi în turcă şi e „o pîne albă, adică franceză, europenească. Pîne de lux, albă și mai mică”. Ne dă şi variantele franzolă și franzoală. Sinonime: un cuvânt învechit: jimblă. Regional: bulcă.

Pâine europenească aşadar, pâine de lux, franţuzească, aşa e descrisă în dicţionarele interbelice. E interesantă această schimbare de percepţie asupra franzelei, de la pâinea de lux la varianta populară de azi, accesibilă şi uneori blamată de nutriţionişti. 

Existau pe vremuri şi franzelării: franzelăria era o brutărie unde se făceau franzele sau prăvălia unde se vindeau. 

Unele dicţionare spun că franzelărie denumea şi meseria de a pregăti franzele. Franzelarul era brutarul care făcea franzele.

Cultural, franzela e o întreagă lume. Se mănâncă în continuare peste tot în România, iar cine nu mănâncă de obicei tot apreciază o felie de franzelă: lângă mititeii cu muştar, într-un senviş cu parizer sau înmuiată în zeama de la salata de roşii, vara. Şi e un cuvânt care sună foarte frumos şi elegant: franzelă. E chiar mai frumos decât baghetă, a explicat Ana Iorga.

22