Ana Iorga a explicat, în ediția de vineri a rubricii Pe cuvânt, ce înseamnă cuvântul „stăruitor” și cum îl putem integra în vocabularul nostru.
Stăruitor. Un om stăruitor e un om insistent. Dar insistent nu are poezia lui stăruitor. O amintire stăruitoare e o amintire care dăinuie, revine, o imagine care stăruie în mintea noastră.
STĂRUITOR e un adjectiv derivat de la verbul A STĂRUI, se poate folosi şi adverbial, şi în functie de context are o mulţime de sensuri: insistent, perseverent, răzbătător, statornic, tenace, persuasiv; dârz, îndârjit, silitor, sârguincios, ambițios, încăpățînat; serios, temeinic.
A STĂRUI
1. A ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista
2. A rămâne statornic, neclintit într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre
3. A continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui
Verbul a intrat în română din bulgară.
Stăruitor e mai mult decât insistent. Stăruinţa are ceva mai mult decât simpla insistenţă. O dorinţă, o imagine stăruitoare e ceva statornic, care nu vine şi pleacă, ceva ce poate ajunge să te definească. Să fii stăruitor în ceva înseamnă să fii constant într-un sentiment, într-o hotărâre, să urmăreşti o idee la care ţii, cu atenţie şi răbdare.