CANNES 2016. Regizorul britanic Ken Loach a obţinut duminică a doua oară trofeul Palme d'Or la Festivalul de la Cannes cu filmul "I, Daniel Blake", care denunţă sistemul de acordare a ajutorului social, văzut prin ochii unui şomer, relatează AFP, citată de agerpres.
"Lumea în care trăim a ajuns într-o situaţie periculoasă" fiindcă ideile "pe care le numim neo-liberale riscă să ne împingă la catastrofă", a spus cineastul de 79 de ani la primirea premiului. "Trebuie să spunem că o altă lume este posibilă şi chiar necesară", a declarat el, în franceză şi engleză, după ce a avertizat în privinţa revenirii extremei drepte.
"Oamenii cei mai vulnerabili au suferit de pe urma scăderii alocaţiilor...şi li s-a spus că, dacă sunt săraci, este vina lor", a adăugat regizorul la conferinţa de presă organizată după proiecţia filmului.
Fideli metodei lor, Ken Loach şi scenaristul său, Paul Laverty, au mers în Scoţia pentru a se documenta şi a strânge mărturii de la oameni defavorizaţi care trebuie uneori să aleagă între a mânca şi a se încălzi, într-o ţară în care băncile alimentare şi supele populare sunt tot mai frecventate.
În acest fel a apărut personajul Daniel Blake, tâmplar de 59 de ani, muncitor bun, dar silit să se retragă după o criză cardiacă. Plasat la Newcastle, oraş marcat de o lungă tradiţie a luptei muncitoreşti, "I, Daniel Blake" urmăreşte parcursul kafkian al lui Dan, între chemări la agenţia pentru locuri de muncă, chestionare interminabile despre sănătatea lui, muzica stupidă de aşteptare pe care trebuie să o asculte, fără să i se răspundă în cele din urmă. Se adaugă stagiile de calificare obligatorii, altfel i se reduce alocaţia.
Viaţa grea a eroului lui Loach are câteva momente de solidaritate cu un tânăr vecin de culoare şi mai ales cu o mamă necăsătorită cu doi copii, intrată şi ea în sistemul complicat şi jucată cu mult talent de o actriţă necunoscută, Hayley Squires. Eşecul lui Dan, interpretat magistral de un actor de teatru stand-up, Dave Johns, este inevitabilă, deşi "cetăţeanul" Daniel Blake nu îşi cerea decât drepturile, "nici mai mult, nici mai puţin", după o viaţă de muncă.