Cafenele neobișnuite din București. Unde îţi bei cafeaua lângă pisici pufoase sau lângă şerpii Megatron şi Olaf şi tarantula Roza

Pisici, multe pisici. De toate culorile, formele şi vârstele. Curioase, cuminţi, iubitoare, somnoroase sau energice. Apoi şerpii Megatron, Banană, Elsa şi Olaf, papagalul Nicu, tarantula Roza – descrisă drept „cea mai cuminte tarantulă din Bucureşti” – cameleonul Terente, iepuri, veveriţe-zburătoare. Pe toate astea le puteţi admira, mângâia şi chiar lua acasă (în cazul pisicilor) în cele două cafenele vizitate de Antena 3 CNN în aceste zile.

Prima noastră oprire a fost la Miau Cafe. Aici găseşti 20 de pisici care, deşi trăiesc în cafenea – unele de ani buni – tare mult ar vrea să-şi găsească o familie a lor. Mai ales că localul se va închide în câteva luni, ne spune una dintre proprietarele afacerii.

„Nu ne mai înţelegem cu proprietarul spaţiului în care funcţionăm, care vrea să plecăm la 1 aprilie. I-am spus că nu se poate, că e prea din scurt pentru noi, cred că ajungem în instanţă cu el. Vrem să ne luăm un avocat, sper să nu fie nici prea scump, că avem destule datorii. Dar noi vrem să îi rugăm pe oamenii care ştiu de noi să nu ne mai aducă alte pisici”, ne spune Iulia Covor.

Deşi din această cafenea poţi adopta pisici care au fost salvate de pe stradă, nu puţini sunt oamenii care, pur şi simplu, lasă felinele la poartă şi fug. Uneori lasă bileţele cu numele animalelor, bolile pe care le au şi cam atât. 

„Nu mai aduceţi pisici, vă rugăm, că în scurt timp vom rămâne cu toţii în stradă!”, e rugămintea disperată a Iuliei.

În timpul scurt ce le-a mai rămas până la plecare, ea spune că îşi doreşte ca cele 20 de pisici de aici să-şi găsească familii. 

„Am început acum aproape 10 ani. Eu şi sora mea adunam oricum pisici de pe stradă şi le ţineam în foster, aşa că am zis că ar fi mai bine să avem o expunere mai mare pentru aceste ele, pentru ca oamenii să aibă ocazia să le şi cunoască înainte de a le adopta. Ştiam că sunt cafenele în alte ţări ca Japonia, apăruseră şi în Europa, şi am zis să încercă, şi aici, chiar dacă ştiam că o să fie greu. Ne-am aruncat un pic cu capul înainte, nu am gândit-o foarte bine, în sensul că ar fi trebuit să facem un ONG atunci, nu un SRL. Şi nu am anticipat că oamenii vor abandona foarte multe pisici. Nu ne-am gândit că ne vom trezi dintr-un foc cu pisici, de diverse vârste, la poartă”, explică proprietara cafenelei.

Acasă la ea nu le poate lua. Cele care au fost bolnave le-a luat deja la ea, să le trateze. 

„Am multe pisici acasă, nu vreau să le spun numărul exact, că nu vreau să afle mama. Prietenele mele ştiu, dar mama nu ştie exact câte am”, spune Iulia, râzând.

De ce sunt pisicile animalele ei preferate?

„Îmi place totul la ele: atitudinea, cum privesc viaţa, faptul că sunt atletice, perfecte, frumoase. Îmi place siguranţa lor de sine”, mai spune Iulia.

Unde îţi bei cafeaua printre şerpii prietenoşi

În altă parte a Capitalei, s-a deschis, recent, ZooCafe. Aici găseşti şerpi, şopârle, papagali, cameleoni, veveriţe zburătoare, broaşte ţestoase. Pe cele mai multe le poţi mângâia. Pare locul perfect în care îţi poţi învinge frica de reptile, întrucât acestea sunt foarte blânde.

Ideea deschiderii acestui loc îi aparţine lui Rudi Hoffman, un adolescent de doar 17 ani. Părinţii lui sunt medici veterinari şi de la tatăl lui a moştenit iubirea pentru reptile, pe care le consideră absolut minunate. 

“Când eu m-am născut, aveam un piton tigru în casă, de şase metri, o chema Sissi. De acolo am rămas cu iubirea asta pentru ele. Pentru mine nu-s periculoase. Animalele pe care le scoatem la cafenea sunt docile. Sunt cei mai cuminţi şerpi, cele mai cuminţi şopârle, cea mai cuminte tarantulă. Ce prezentăm oamenilor prezintă un risc foarte mic de orice. Indiferent de cât de urât, de mare, de solzos, de rece, fiecare animal merită să fie iubit.”, crede Rudi.

Adolescentul mai spune că, totuşi, pentru a nu stresa animalele, acestea sunt scoase „nu la cerere, ci prin rotaţie, în limita bunului simţ pentru ele. Confortul lor e cel mai important”.

„Sunt animale, nu sunt jucării, trebuie să le respectăm. De exemplu, chiar dacă ne asumăm să vă lăsăm o perioadă cu Rocket, care e un boa constrictor foarte mare, sau cu Grasu`, care e un piton regal, tot aşa, mai grăsan, condiţia este să avem grijă de ele. Să fim blânzi cu ei. La fiecare animal pe care îl prezentăm la masă le explicăm oamenilor regulile şi de ce le avem”, explică tânărul.

Iar la această cafenea nu se poate angaja oricine. Prima condiţie e să iubeşti animalele.

“Ce vrem noi? Pe scurt: oameni care iubesc foarte mult animalele. Trainingul îl fac chiar eu. La angajări nu contează experienţa cu animalele, ci să le iubeşti. Şi să accepţi critica şi sfaturile cu privire la felul în care să te comporţi cu animalele de aici”, mai spune Rudi.

Tot aici ne-am împrietenit cu Nicu. E un papagal de cinci luni şi e... fată, chiar dacă are nume de băiat.

„Când eram mic, mama mea trata papagalul unor prieteni pe care-l chema Nicu. Şi, după 22 de ani de mers frecvent la ea, Nicu a depus un ou. Acel Nicu nu mai e acum, dar i-am pus numele papagalului de la noi, în amintirea celui din copilăria mea. Nicu e Nicoleta”, spune Rudi, râzând.

Iar cameleonul se numeşte... Terente: „Din cauză că are creasta asta mare. Şi ne-am dus şi cu potera după el pe baltă, că a scăpat pe balta lui tata şi a trebuit să ne organizăm să-l prindem”.

Tot aici pot fi admiraţi doi pitoni regali.

„Cea mică e Elsa, care are 60 de centimetri, iar Olaf are un metru jumate. Un piton regal ajunge cam la 2 metri, 2,5 în cazuri rare. Cel mai mare animal din local este un tegu argentinian, un fel de varan, dă mai mult spre şopârlă, care mănâncă carne tocată, ouă, banane, e cel mai tare. E omnivor, exact ca noi şi ăsta s-ar face pe la 4-5 kile aşa”, ne explică Rudi, în timp ce Megatron stă cuminte, încolăcit pe braţul lui.

„Vezi? Nu trebuie să-ţi fie frică. El nu ştie că stă pe mâna mea. El crede că e într-un copac şi aşteaptă să-l bată soarele”, mai spune adolescentul.

În total, în cafenea sunt peste 100 de animale şi reptile, din 60 de specii.