Dacian Cioloş ar fi putut să-l sune pe Liviu Dragnea doar dacă ar fi vrut să se pună bine cu noua putere. Liviu Dragnea l-ar fi putut suna pe Dacian Cioloş ca să încerce să îi transfere decizia să amâne unele măsuri de relaxare fiscală. Indiferent cum ar fi fost, asistăm la un tangou politic fără legătură reală cu alegătorii, comentează Cristian Tudor Popescu.
„Domnul Cioloş, de pildă, l-ar fi sunat pe domnul Dragnea. Să presupunem. Ce sens are? Domnul Cioloş, în toată campania electorală, a spus de nenumărate ori că nu va participa în nicio formulă de guvernare, ca premier, în care este şi PSD. A avut o poziţie extremă în raport cu PSD. Şi acum, ce face domnul Dacian? În ce calitate discutaţi cu domnul Dragnea? Cine e domnul Dragnea în raport cu dumneavoastră în acest moment, domnu' prim-ministru? Domnul Dragnea este preşedintele unui partid politic. Şi atunci ce motiv avea domnul Cioloş să îl sune pe domnul Dragnea ca să discute chestiuni de guvernare. Cu cine? Cu o persoană în legătură cu care nici nu concepea, în nicio formulă, să fie măcar atins. Şi acum, brusc, îi dă telefon. Şi ce să facă împreună? Să rezolve probleme fiscale, probleme de guvernare... Un singur sens are asta. Poate avea. Dacă domnul Dacian doreşte să-l acrediteze în imagine pe domnul Dragnea ca premier. Pentru că asta mi se pare o discuţie între fostul şi viitorul premier. Ea aşa este percepută în opinia publică. Dacă asta şi-a dorit domnul Dacian şi deci, cum ar veni, vrea să se pună bine cu noua putere, cred că este ultima mişcare a domnului Dacian Cioloş pe care o mai comentez.
Dacă l-a sunat domnul Dragnea pe domnul Cioloş, atunci are sens. Domnul Cioloş nu putea să nu vorbească, dacă îl sună preşedintele celui mai mare partid politic din România pe premierul în funcţie, nu are niciun motiv să refuze discuţia. Şi, mă rog, să ajungă la această concluzie pe care o spune aici (actualul guvern nu va modifica Codul Fiscal – n.r.). Domnul Dragnea spune altceva. Spune, dimpotrivă, că a fost de acord. N-are nicio legătură această discuţie cu taxele, cu impozitele, cu guvernul şi cu noi, cetăţenii. Avem, din nou, tangou”, spune C.T. Popescu.