Beţii cumplite, mizerie şi delăsare. Cum au arătat cei mai negri ani din viaţa lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu este în mod incontestabil unul dintre cele mai importante genii ale culturii româneşti şi chiar europene, potrivit adevarul.ro.

După ce s-a îmbolnăvit, Eminescu a alunecat pe o pantă descendentă cu mici perioade de aparentă revenire, până la moartea din 1889.

Din 1883 până în 1889 poetul a trăit cei mai negrii ani ai vieţii sale, marcaţi de sărăcie, umilinţă şi decrepitudine.

La 28 iunie 1883, Mihai Eminescu era prins de poliţişti şi băgat într-un sanatoriu după ce a făcut un scandal monstru la celebrul restaurant din Bucureşti şi şi-a manifestat intenţia de a-l împuşca pe regele Carol I.

În tot acest timp Eminescu, îşi revine partial în urma tratamentelor. Nu are însă niciun venit şi trăieşte încă din vânzarea poeziilor scrise în anii anteriori.

„Bea fără cumpăt şi, împins de instinct erotic congenital, bântuia cafeurile-chantante pierzând nopţile şi istovind ultimele energii sufleteşti. Lăsa biblioteca cu uşile deschise la voia întâmplării, nu însemna cărţile eliberate în registru şi-şi însuşea garanţiile băneşti pentru cărţi”, scria George Călinescu.