Gelu Pohoaţă are 66 de ani şi lucrează la Servicii Publice SA Iaşi din anul 2003, iar gesturile acest fel sunt un obicei pentru el pentru că "aşa a fost învăţat în familie".
În urmă cu câteva zile, Gelu se afla în zona Piaţa Unirii din Iaşi, acolo unde se ocupă de curăţenie şi de întreţinerea spaţiilor publice şi a fântânilor arteziene.
La un moment dat, bărbatul a observat un bătrân desculţ, în cârje, care se odihnea pe o bancă din apropiere.
Fără să stea prea mult pe gânduri, bărbatul s-a apropiat de bătrânul aflat în suferinţă şi l-a întrebat dacă are nevoie de sandalele lui.
"Primul lucru care l-am întrebat când am ajuns la el, l-am întrebat dacă vrea sandalele mele și mi-a spus că da. Am simțit că are nevoie. M-am descălțat și l-am încălțat pe el, s-a bucurat. Mai aveam câțiva bani mărunți în buzunar și i-am dat și pe ăia.
Regret foarte mult că, după ce i-am dat papucii, am plecat repede să îi iau și ceva de mâncare și, când m-am întors, nu mai era. Nu am apucat să vorbesc cu el", a declarat Gelu Pohoață, angajat Servicii Publice pentru jurnaliştii de la BZI.
[GAL layout="2"]"Știți ce e cel mai ușor în viață? Să faci rău!"
Bărbatul din Iaşi a explicat că, pe parcursul anilor în care a lucrat pentru spaţiile publice din oraş, a fost jignit de sute de ori, după ce le-a atras atenţia oamenilor să nu mai arunce gunoaie în fântâni.
"Lucrând de atâția ani pe aici, nici nu vă pot spune prin câte am trecut. Mă înjură lumea fără niciun motiv. Eu le atrag atenția frumos să nu mai arunce gunoaie în fântâni și ei tot pe mine mă înjură. Îi las să spună ce vor și îmi văd de drumul meu. Sunt la Servicii Publice din 2003, de când s-a înființat, și fac de toate aici. Eu, normal, sunt electrician, dar lucrez și la cimitire și peste tot unde este nevoie.
Trebuie să facă cineva și astea. Eram mai mulți înainte pe aceste sectoare, dar au mai plecat oamenii. Acum suntem doar trei oameni, dintre care unul este nou și trebuie să-l învăț.
Trebuie să ducă cineva meseria asta mai departe, că nu este așa simplu. Eu, mâine-poimâine ies la pensie. Să știți că pensia pentru un om care a muncit toată viața nu este o parte bună. Am mare noroc de soția mea, care are grijă de mine să fiu mereu îmbrăcat curat și să am ce mânca. Am și o fată de care sunt tare mândru. Cred că darul de a-i ajuta pe cei nevoiași l-am deprins din familie.
Tatăl meu mereu îi ajuta pe cei din sat care nu aveau ce mânca. Lua mâncarea de acasă, făcută de mama, și o ducea la cei care nu aveau ce mânca. Știți ce e cel mai ușor în viață? Să faci rău! Să faci bine unui om este mai greu”, a mai precizat Gelu Pohoaţă pentru BZI.