Un astronaut NASA cultivă ridichi pe Stația Spațială Internațională

Obiectivul acestui experiment numit Plant Habitat-02 (PH-02), este de a testa dacă este posibil să crești alimente în spațiu, pentru a asigura necesarul de vitamine în timpul misiunilor de lungă durată.

Pe stație, aprovizionarea se face regulat cu alimente proaspete, dar în călătoriile spațiale care pot dura luni (sau chiar ani), vitaminele din alimente se pot descompune în timp, iar deficitul de vitamine le-ar putea afecta astronauţilor sănătatea.

"Provocarea este cum să faci acest lucru într-un mediu închis, fără lumina soarelui sau gravitația Pământului”, spune NASA.

Ridichile primesc cantitatea potrivită de apă și minerale prin intermediul sistemelor de control

Douăzeci de plante de ridiche au fost plasate într-o cameră specială, Advanced Plant Habitat (APH). În interiorul APH, diferite lumini LED luminează plantele pentru a le stimula creșterea.

Aceste LED-uri roșii, albastre, verzi și albe oferă un spectru larg de lumină. Concentrația de dioxid de carbon este monitorizată de 180 de senzori.

Temperatura este reglată cu precizie. Ridichile primesc cantitatea potrivită de apă și minerale prin intermediul sistemelor de control.

În paralel, ridichile sunt cultivate şi în Centrul Spațial Kennedy din Statele Unite, într-o cameră care reproduce condiții aproape identice cu cele ale ISS.

Această cultură numită "cultură de control” va fi recoltată în jurul datei de 15 decembrie și comparată cu ridichile care au crescut în spațiu.

Ridichile au fost alese pentru că prezintă mai multe avantaje

Ele au "posibilități mari de cercetare datorită sensibilității bulbului lor”, a explicat Karl Hasenstein, care are o experienţă de 25 de ani în domeniul cultivării plantelor în spațiu. Un alt avantaj al ridichilor este că se maturizează în doar 27 de zile.

Experimente similare au fost efectuate anterior în APH, în special cu Arabidopsis, o plantă erbacee care seamănă cu varza și muștarul.

Scopul acestor experimente, pe diferite soiuri de plante, este acela de a le identifica pe cele care cresc cel mai bine în microgravitație, oferind în același timp suficiente calități nutriționale pentru viitorii astronauți care vor pleca în misiuni pe termen lung.