S-a născut în anul 330, în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândul sfinților.
A avut patru frați și o soră, Sfânta Cuvioasă Macrina, prăznuită la 19 iulie. Petru, fratele său mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic și făcător de minuni.
Studiile le-a făcut în Cezareea, la Constantinopol și la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz.
Din Atena, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea unde a înființat o școală de retorică. În anii următori a făcut o lungă călătorie pe la toate mănăstirile din Egipt, Palestina și Sinai, s-a închinat la Mormântul Domnului și a primit botezul în râul Iordan, după obiceiul din primele secole creștine.
De la Sfintele Locuri s-a întors din nou în Cezareea Capadociei unde a fost hirotonit preot de episcopul Cezareei, Ermoghen, după care s-a retras la o mănăstire din Pont, unde a dus o viață de asceză și rugăciune.
Venind din nou în Cezareea Capadociei, a fost hirotonit episcop. În această calitate a început o pastorație pe care a dedicat-o îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de reeducare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de "Vasiliade".
Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică: "Contra lui Eunomiu" sau "Despre Sfântul Duh", lucrări ascetice: "Regulile vieții monahale", "Despre judecata lui Dumnezeu", comentarii: "Omilii la Hexameron", numeroase cuvântări și epistole.
A alcătuit o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele și Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. A murit la 1 ianuarie 379, la 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii, un nume de referință în istoria creștinismului universal.