Comuniştii au creat, la 30 august 1948, Direcţia Generală a Securităţii Poporului sau, mai simplu, Securitatea, aşa cum avea să fie cunoscută şi în următoarele decenii.
În foarte scurt timp, România comunistă a ajuns să deţină unul dintre cele mai eficiente servicii de inteligenţă ale Europei.
O spunea Ion Mihai Pacepa, fost adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (DIE) a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Pacepa a dat detalii interesante despre spionajul românesc în cartea sa „Orizonturi Roşii”.
În România, ca şi în celelalte ţări din fostul lagăr socialist, spionajul tehnologic a fost creat la cererea URSS la începutul anilor 50.
„În anii aceia spionajul tehnologic al blocului sovietic ajunsese să fie o rotiţă dintr-o maşinărie sofisticată, ţinută permanent în funcţiune, din cauza incapacităţii regimurilor comuniste de a obţine propriile lor tehnologii prin alte mijloace. Neavând proprietate privată, concurenţă şi iniţiativă personală, blocul sovietic nu a fost în stare să facă un progres tehnologic autentic. În orice caz, şi-a dovedit capacitatea de a fura şi reproduce tehnologie occidentală”, a explicat Pacepa.
Şi tot Pacepa notează că Ceauşescu a reorganizat spionajul tehnologic ca pe un serviciu independent pe care l-a numit „Brigada SD”. La începutul anilor 70, numărul agenţilor a fost dublat, iar aproape 300 dintre ei au fost trimişi în misiuni în străinătate, aproape la fel de mulţi pe câţi avea şi temutul KGB.