''Există unele calculi vechi în limba română care mie îmi plac la nebunie. Sunt acele structuri traduse automat din altă limbă şi care de obicei sună prost, artificial, amuzant în Română, pentru că arată ca un soi de snobism sau de stângăcie. Avem multe astfel de calculi din engleză în ultimii ani, însă astăzi vreau să vă arăt câteva formulări vechi în română copiate după franceză, de această dată, formulări pe care sigur le-aţi auzit la vreo bunică sau vreo mătuşă căreia i s-a vorbit în franceză acasă, în copilărie.

Se mai folosesc şi astăzi unele şi nu sunt percepute ca stângăcii, pentru că sunt tipare care au intrat de multă vreme în română, deci găsesc că e potrivit să vorbim şi despre ele. Chiar acest găsesc e ceva vechi şi foarte fermecător.

Mă revoltă o situaţie şi spun: Găsesc că este inacceptabil, adică cred, consider că este inacceptabil. A găsi este folosit aici ca trouve în franceză.

Îl găsesc foarte atrăgător, adică mi se pare atrăgător, îl consider atrăgător. 

Verbul a dejuna există în română, e împrumutat din franceză.

Ana Iorga: Nimeni prea mai spune astăzi ''Dejunez în oraş'', însă verbul există şi în dicţionar iar mie îmi place, pentru că îl găsesc foarte elegant.

Astăzi spunem evident mai curând, ''Iau prânzul''.

''Te chem după-amiază''. Formularea asta îmi place teribil, pare foarte bizară astăzi în anumite contexte, atunci când spun te chem eu, în sensul de te sun, îţi dau telefon. Am auzit şi te chem la telefon, însă în general apare simplu: Te chem mai pe seară.

Un alt exemplu simpatic: Într-o converaţie cu cineva, vine vorba despre X, o persoană pe care nu aţi mai văzut-o de ani buni şi interlocutorul spune: Nu ştiu ce a devenit X, asta înseamnă: Nu ştiu ce a ajuns, ce s-a ales de el, ce s-a întâmplat cu el'', a spus Ana Iorga.