Rezultate Loto 6/49 de duminică, 22 decembrie. Numerele extrase și premiile puse în joc
Publicat acum 1 ora si 51 minute
CU vine din latină, de la "cum". Este o prepozitie care exprimă ideea de asociere si ce e special la ea este că impune nominalului pe care îl precedă anumite restricții de articulare. Să vedem ce valori are şi ce dificultăţi pune.
Grupul pe care îl formează prepoziția poate fi sintactic un circumstantial, de multe tipuri, în functie de sensurile din context.
Un circumstanțial sociativ: Merg cu colegii. Un circumstantial instrumental: Scriu cu stiloul. Un circumstantial de mod: Mi-e greu cu atâta zgomot. Un circumstantial de relatie: Este director doar cu numele. Iată ce bogătie de sensuri.
În structurile sociative, CU apare si într-o îmbinare cu adverbul "împreună": Copiii au venit împreună cu părinții lor.
În contextele în care CU și grupările "împreună cu" sau "si cu" sociative apar în pozitie de subiect, acordul verbului se face la plural. Adica acolo consider ca am un subiect multiplu: Mama împreună cu tata ne-au așteptat la gară. Au participat premierul împreună cu ministrul Mediului. E util de reținut asta. Pe
ntru că există o ezitare în aceste exemple: fac acordul la singular sau la plural? Astfel de constructii sociative cu prepozitia CU impun acordul la plural. Adica sunt oarecum sinonime: Mihai si Maria merg la liceu. Mihai împreună cu Maria merg la liceu. Pot avea un acord la singular dacă doar Mihai este S: Mihai merge la liceu cu Maria.
Alteori, prepozitia CU este impusă de regimul verbului. Ce înseamnă asta? Că un anumit verb se construieste musai cu această prepozitie, cere această prepozitie: El se laudă cu reușita. Mihai se căsătorește cu Maria. Alegerile au culminat cu un scandal.
Grupul prepozitional format în jurul lui CU poate apărea în interiorul unui grup nominal: Preferă scrisul cu stiloul. Evită hainele cu imprimeuri. Bea un pahar cu apă. Casa cu obloane este de patrimoniu.
Un aspect interesant la această prepozitie, va spuneam la inceput, este că impune substantivului care urmează forma articulată sau nearticulată, în functie de sens. de context.
Dacă substantivul are un referent cunoscut, reperabil, va apărea articulat hotărât: Circulă cu mașina. A vorbit cu soția. Diferit de circulă cu masină furată sau de împrumut. Dacă substantivul este abstract sau masiv, apare nearticulat: Mănâncă pâine cu unt. Bea cafea cu lapte. Dacă apar detalii care individualizeaza, e posibil ca substantivul să apară articulat: Mănâncă pâine cu untul primit de la producători locali'', a explicat Ana Iorga.
Mai multe explicaţii, în materialul de mai sus.