Într-o sâmbătă dimineața pe la ora 8, cam la două săptămâni după ce ne-am mutat în Vancouver, am fost treziți de niște bătăi puternice în ușă. Ne-am trezit buimaci, ca să constatăm că sursa întregului tămbălău era administratorul clădirii de 17 etaje, care voia să știe dacă noi am lăsat un geamantan în camera unde se depozitează gunoiul. Întrebarea era retorică pentru că știa asta deja. Încăperea respectivă, la fel de curată ca o clinică stomatologică, mobilată cu zece containere de diverse mărimi și culori destinate aruncării gunoaielor menajere, e supravegheată video, scrie Ada Bucur, pe Republica.
Deci, da, noi abandonasem acolo un geamantan, după ce ne plimbasem cu el în portbagaj zile întregi. Era încă în bună stare, dar model mai vechi, și îl luasem de la București exact în ideea de a mai aduce câteva lucruri – închipuiți-vă că nu e deloc simplu să te muți în altă țară - și apoi de a-l arunca, pentru că în apartamentul nostru închiriat nu ai unde să păstrezi o grămadă de geamantane.